Premierul Mihai Tudose continuă să-și îndeplinească exemplar misiunea de a asigura dezastrul Guvernării PSD. Azi: Scandalul Carmen Dan

Vineri, 5 ianuarie 2018, seara.
România e zguduită de o știre dată de toate televiziunile, site-urile, radiourile și blogurile în activitate. În dimineața zilei de 5 ianuarie 2018, doi copii din sectorul 6, o fetiță și un băiețel, au fost agresați sexual de un pedofil în liftul unui bloc. După ce copii, șocați, au povestit părinților tărășenia, aceștia au depus plîngere la secția 22 de Poliție din Capitală.

Sînt cazuri în care spusele copiilor despre agresiuni sexuale din partea maturilor sînt puse la îndoială în absența unor dovezi materiale.
În cazul din dimineața lui 5 ianuarie 2018, agresiunea a fost înregistrată de camera video a liftului. Date publicității, secvențele au produs un cutremur la nivelul întregii țări. În general, actele de agresiune sexuală asupra copiilor stîrnesc indignarea. De data asta indignarea era potențată la infinit de secvențele video difuzate de televiziuni.
Difuzate de întreaga presă, imaginile puneau la dispoziția tuturor cetățenilor fotografii în stare să-l descopere în scurt timp pe pedofil. În cazul crimei din Metrou, făptașa a fost descoperită în cîteva ore de la difuzarea fotografiei. Asta nu numai pentru că opiniei publice i s-a pus la dispoziție fotografia, dar și pentru că Poliția are și alte mijloace de a bănui pe autorul unei infracțiuni.

În cazul pedofilului, se ivește o bizarerie.
Deși fotografia e pusă la dispoziția cetățenilor încă de vineri seara, totuși individul e prins abia luni dimineața.
De ce precizăm aceste lucruri?
Pentru că ele explică emoția publică stîrnită de caz, una dintre cele mai puternice din ultimii ani.
Ea, emoția, sporită de secvențele video, e mărită și de exasperarea că individul nu e prins.
Eșecul Poliției, mai ales al Departamentului Omoruri, care a preluat cazul, sporesc indignarea opiniei publice față de Poliție.

Luni, 8 ianuarie 2018, dimineața, cade bomba.
Infractorul e polițist!
Lucrează din 2010 la Brigada rutieră.
Un Comunicat al Parchetului ne aduce amănunte despre cum a avut loc descoperirea.

„Duminică, 7 ianuarie 2018, în jurul orelor 17.00, conducerea Brigăzii Rutiere a anunțat Serviciul Omoruri din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti cu privire la faptul că un agent de poliție din cadrul brigăzii are semnalmente asemănătoare cu cele ale bărbatului din imaginile puse la dispoziția publicului.”

Cu toate acestea, pedofilul e arestat abia a doua zi, cînd se prezintă la serviciu!
Aici apare una dintre cele mai mari ciudățenii ale cazului. De vineri seara, căutarea pedofilului devenise o preocupare națională. Cînd se publică fotografia suspectului – o știu pînă și cei mai abili teroriști – descoperirea e o chestiune de ore. Și dacă se închide în casă, suspectul tot e descoperit. De vecini, de amici, de cunoscuți, care, văzînd poza se întreabă imediat: N-o fi acesta? Colegii pedofilului erau însă polițiști. Ei bine, pînă duminică după amiază, nici unuia dintre colegii lui Eugen Stan nu se întreabă asupra asemănării dintre coleg și căutat.

Prinsul își recunoaște fapta și în plus mărturisește că nu e prima oară cînd comite astfel de agresiuni.
Pînă seara, se află detalii incredibile despre acest caz.
Cel mai important se referă la un alt caz, caz mușamalizat chiar de colegii săi.
Impactul asupra opiniei publice e uriaș.

Prinderea infractorului doar după patru zile, deși polițiștii aveau fotografia, bizareria că timp de patru zile, deși văd de dimineață pînă seara la televizor, chipul colegului lor, cei de la Brigada Rutieră nu-l recunosc (așa să fie?) decît duminică după amiază, documentele și informațiile care arată că alte cazuri au fost mușamalizate de colegii săi, dar mai ales adevărul că respectivul era polițist și încă unul în relație directă cu publicul, sînt tot atîtea cauze ale unei explozii a opiniei publice.

În astfel de cazuri, în secunda doi după aflarea faptelor de către opinia publică își dau demisia de onoare cei care răspund prin fișa postului de domeniul respectiv.
În cazul de față cel care trebuia să-și dea demisia de onoare e șeful IGPR, Bogdan Despescu.
Nu e vorba de o demisie provocată de o responsabilitate directă în cazul polițistului pedofil.
E vorba de o demisie justificată moral.

Demisia de onoare are loc peste tot în lumea civilizată și pentru că opinia publică vrea în astfel de cazuri sînge.
Pînă luni, 8 ianuarie 2018, la prînz nimeni din conducerea Poliției române nu-și dă demisia de onoare.
Pe acest fond, luni, după masă, la ora 15, RRA postul cel mai prompt cînd vine vorba de activitatea autorităților, difuzează știrea potrivit căreia „ministrul Carmen Dan a cerut şefului Poliţiei Române ca pînă miercuri să comunice public răspunsurile la cîteva întrebări, respectiv cît de serioase şi riguroase au fost testările psihologice la care a fost supus acest agent şi cînd a fost făcută ultima, cum a fost posibil ca nimeni atîţia ani să nu sesizeze problemele lui, dar şi care sînt propunerile Poliţiei pentru evitarea unor astfel de cazuri pe viitor.”

Din conducerea Poliței nu-și dă nimeni demisia.
În aceste condiții, e o datorie politică a ministrului de Interne să ceară demisia șefului IGPR.
Din cîte se vede mai sus, luni, Carmen Dan manifestă un împăciuitorism dezastruos. Nu cere nici o demisie. Cere niște răspunsuri pînă miercuri.
Amabilitatea iresponsabilă cu care Carmen Dan tratează uriașa criză, fără a-și da seama că în astfel de împrejurări se taie în carne vie din punct de vedere politic (în definitiv șeful IGPR urma să plece din funcție, nu din profesie și cu atît mai puțin din viață) amplifică mînia opiniei publice. Valul de indignare se îndreaptă către ministru.

Marți, 9 ianuarie 2018, potrivit RRA, întrebată despre evoluția cazului, Carmen Dan a răspuns:

„Nu am văzut pe nimeni să facă un pas în spate. Probabil că au apreciat că nu există responsabilitate.”

Din interviu rezultă că „ministrul de interne a avut şi aseară o discuţie cu premierul Mihai Tudose despre măsurile care sînt necesare în testarea psihologică a personalului.”
Nici acum ministrul de Interne nu pare a avea de gînd să ia măsuri drastice.

Marți, 9 ianuarie 2018 seara, sub presiunea opiniei publice, Carmen Dan anunță în fine decizia:

„Ministrul de interne i-a propus premierului Mihai Tudose demiterea şefului Poliţiei Române, Bogdan Despescu, aflat în această funcţie din 2015.”

Despre această propunere, Carmen Dan ne dezvăluie reacția lui Mihai Tudose:

„Numai că şeful Guvernului vrea să stea de vorbă cu Bogdan Despescu, înainte de a decide dacă îl demite sau nu.”

Potrivit presei, miercuri dimineață, Mihai Tudose a avut o discuție la sediul Guvernului cu șeful Poliției. Dacă cerința de a sta și el de vorbă cu șeful Poliției are cît de cît o explicație logică (premierul vrea să afle și punctul de vedere al celui acuzat), decizia luată de premier stupefiază.
E respinsă propunerea înaintată de Carmen Dan de a-l demite pe șeful IGPR.

Dacă scoatem afacerea din zona Războiului din PSD, vom sesiza imediat o atitudine iresponsabilă a celui care se dă drept premierul României.
Carmen Dan a avut dreptate propunînd demisia lui Despescu. Nu numai pentru că acesta trebuia să-și dea demisia de onoare, dar și pentru că dacă nu lua această decizie, revolta opiniei publice sporea față de ea și față de Guvern.
Pînă a fi omul lui Liviu Dragnea, Carmen Dan e ministrul civil la Interne. Și dacă decizia sa ar fi fost incorectă, premierul n-avea voie s-o umilească în public, refuzîndu-i-o. Nu de alta, dar un ministru civil al Internelor se confruntă totdeauna cu criza de autoritate în fața milițienilor împărțiți pe găști, disprețuitori ai controlului civil. Prin refuzul propunerii Mihai Tudose a administrat o lovitură mortală ministrului civil al Internelor. Cum să mai ceară el lui Carmen Dan să facă ordine în această Mafie care e Poliția Română, pe cale să devină autonomă în statul român, după modelul SRI, DNA?

Pe 10 ianuarie 2018, seara, Mihai Tudose a încercat să-și explice decizia de a-l apăra pe Despescu.
Mihai Tudose s-a remarcat pînă acum drept un ins lipsit de nuanța care deosebește un ghiorțan de un european. În alte situații, nici n-a șovăit o clipă cînd a fost vorba să dea pe cineva afară. Cele două ministrese PSD au fost date afară pe motiv că afectează imaginea Guvernului. Prezența în guvern a unui șef al Poliției responsabil de cocoloșirea pedofilului nu afectează imaginea echipei?
Deși recunoaște că Scandalul e uriaș, că șeful Poliției are și el responsabilități în cazul polițistului pedofil, Mihai Tudose justifică refuzul propunerii prin faptul că nu trebuie să acționăm la cald.

Bîlbîiala din justificare, înlocuirea argumentelor cu glumița de bodegă, fac din refuzul lui Mihai Tudose o enigmă.
Pînă la dezlegarea ei, să precizăm că premierul României a reușit, prin prestația sa în Scandalul pedofilului, să administreze o lovitură cumplită unuia din miniștrii Guvernului pe care-l conduce și prin aceasta Guvernării PSD.

Scriam într-un număr anterior:

„Rar mi-a fost dat să văd pe cineva atît de devotat unei misiuni precum premierul Mihai Tudose! Misiunea de a asigura dezastrul Guvernării PSD!”

Prestația sa în cazul pedofilului e un nou moment din îndeplinirea cu brio a misiunii primite.

Autor: Ion Cristoiu. Sursa: CristoiuBlog.ro




(Fluierul)