fluierul.ro

Stirile Politice Interne · 19 noiembrie 2026, 10:02 · Redacția

Interesele străine, servite la cheie de Bolojan

Guvernul Bolojan a dat grupului german Rheinmetall aproape 5,7 miliarde de euro din banii SAFE, pe care România îi împrumută pe 45 de ani, prin negociere directă, fără licitație. Apoi Rheinmetall a ocolit patru licitații și a luat șantierul și portul naval de la Mangalia cu un sfert mai ieftin. Iar gazul românesc din Marea Neagră, statul îl cumpără de la OMV la mai mult decât dublul prețului reglementat.

Ilie Bolojan la ședința de guvern din 16 aprilie 2026. Foto: Guvernul României / Wikimedia Commons (cu atribuire)

Aproape șase miliarde de euro împrumutați de România, un singur câștigător ales dinainte și niciun concurent. Așa arată „apărarea țării” în varianta Bolojan: grupul german Rheinmetall a primit, fără licitație, o treime din banii SAFE ai României, iar la final a luat și șantierul naval de la Mangalia, cu port cu tot, la reducere. Între timp, gazul din Marea Neagră, care e al nostru, statul îl cumpără de la austriecii de la OMV la preț dublu. Datoria rămâne a noastră: împrumutul SAFE se dă înapoi în 45 de ani.

Negociere directă, un singur ofertant

Pe 29 mai 2026, Ministerul Apărării a dat firmelor grupului Rheinmetall patru contracte finanțate prin SAFE, programul de împrumuturi al Uniunii Europene pentru înarmare:

În total, aproximativ 5,69 miliarde de euro, o treime din cele 16,68 miliarde pe care România le ia prin SAFE.

Pe pagina oficială SAFE a Ministerului Apărării, la fiecare dintre aceste contracte scrie aceeași procedură: „negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare”, în baza art. 4 alin. (2) din OUG 62/2025. Pe românește: fără licitație, fără concurenți, cu o singură firmă invitată la masă.

În SEAP, ministerul a publicat abia pe 24 iunie, la aproape o lună după semnare, numai anunțurile de atribuire pentru Lynx, apărarea antiaeriană și muniție. Fără anunț de participare, fără caiet de sarcini, fără vreun document care să arate de ce a fost aleasă Rheinmetall și nu altă firmă, a constatat Jurnalul.

Semnate de un guvern demis

Guvernul Bolojan fusese demis pe 5 mai 2026, prin moțiune de cenzură votată de 281 de parlamentari. Constituția spune că un guvern demis „îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice”, până la jurământul noului guvern. Cu acest mandat, guvernul interimar a dat pe mâna unei singure firme germane miliarde de euro pe care România le va plăti zeci de ani.

Graba a fost justificată cu termenul de 30 mai. Newsweek România a arătat însă, cu răspunsul Comisiei Europene, că data privea numai derogarea pentru achizițiile făcute de un singur stat; achizițiile făcute împreună cu alte state se pot semna până la 31 decembrie 2027. Guvernul a ales tocmai varianta care cerea grabă: doar 9% din cele 16,7 miliarde au fost cumpărate împreună cu alte state.

Rheinmetall, ales înainte să existe regulile

Totul a început pe 3 noiembrie 2025, la Palatul Victoria. Ilie Bolojan l-a primit pe șeful Rheinmetall, Armin Papperger, și a semnat primul contract SAFE cu grupul german: fabrica de pulberi de la Victoria, județul Brașov, intră într-o firmă comună în care Rheinmetall are 51%, iar statul român, prin Pirochim Victoria, 49%. Contractul, de peste 535 de milioane de euro, are aproape 100 de pagini și este confidențial.

Potrivit unei analize prezentate de Antena 3, 55–60% dintre clauze sunt în dezavantajul părții române și numai 25–30% în favoarea ei. Rheinmetall are controlul operațional, statul român nu are drept de veto asupra bugetelor anuale, iar dacă România nu își plătește la timp partea, Rheinmetall poate cere ca Pirochim să acopere întregul proiect. La semnare, Rheinmetall vorbea de o contribuție românească de 120 de milioane de euro; în contract, suma diferă cu zeci de milioane.

Bolojan spunea atunci: „Este finalul unei negocieri, dar începutul unui alt pachet de negocieri importante.” Pe 12 noiembrie 2025, Guvernul a anunțat public acordul cu Rheinmetall, cu opt zile înainte de adoptarea ordonanței care stabilea cum se aleg furnizorii SAFE, potrivit unei investigații inpolitics preluate de Realitatea.NET. Câștigătorul era ales înainte să existe regulile.

Mangalia: întâi banii, apoi șantierul și portul, la reducere

Macaralele șantierului naval din Mangalia. Foto: Leontin l / Wikimedia Commons (CC BY-SA 4.0)

Șantierul naval Mangalia era al statului în proporție de 51%; olandezii de la Damen aveau 49% și conducerea. A intrat în insolvență în iunie 2024 și în faliment în aprilie 2026. Vara aceasta, ultimii circa 1.000 de muncitori au fost concediați.

Guvernul Bolojan a legat contractul de 920 de milioane pentru nave de preluarea șantierului de către Rheinmetall. Rheinmetall a luat contractul. Șantierul, nu: la licitațiile lichidatorului CITR, la prețul de 184 de milioane de euro, grupul german nu s-a înscris. Nici la prima, nici la a doua, nici la a treia, nici la a patra. În iulie, ministrul Apărării, Radu Miruță, spunea că nu știe de ce Rheinmetall nu s-a înscris și presupunea că așteaptă să scadă prețul.

Prețul a scăzut. După a patra licitație eșuată, tribunalul a aprobat reducerea la 75% din evaluare. Pe 9 octombrie, Rheinmetall Real Estate România SRL a câștigat cu 138,03 milioane de euro, prețul de pornire redus, cu 46 de milioane mai puțin decât se ceruse. Cumpărătorul este, potrivit Ziarul Profit, un SRL din Mediaș cu activitate imobiliară, un singur angajat și o cifră de afaceri de sub 2.500 de euro pe an. Damen contestă în instanță reducerea prețului, iar statul rămâne cu procesul de la arbitrajul de la Viena, unde Damen cere României 190 de milioane de euro.

Ministrul Miruță s-a lăudat: „L-am introdus în SAFE, iar astăzi procedura de adjudecare s-a încheiat.” Ministrul Economiei de atunci, Irineu Darău, spune că terenul rămâne al statului.

Și portul s-a dus odată cu șantierul. În pachet intră cele trei docuri uscate, cheiurile, halele și atelierele: un port naval întreg la Marea Neagră. Rheinmetall l-a cumpărat împreună cu MSC, cel mai mare transportator de containere din lume, care va aduce aici comenzi civile, construcții și reparații de nave. Rheinmetall anunță că locul va fi împărțit în sectoare și zone de securitate, civile și militare. Cu alte cuvinte, un port naval al României la Marea Neagră trece sub control străin, iar navele care se vor face acolo le plătește tot România.

Pentru patru nave, România plătește grupului german 920 de milioane de euro. Damen Galați oferise patru nave militare pentru 457 de milioane, mai puțin de jumătate. Ministerul Apărării spune că proiectele nu sunt comparabile. Rheinmetall face tancuri și muniție, nu nave; navele le va face NVL, șantierul german cumpărat de grup. „În Germania, singurul constructor de nave militare este ThyssenKrupp. În nici un caz Rheinmetall”, spune Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României.

Tot Daraban spune că, la contractele cu Rheinmetall, România nu și-a putut impune instanțele proprii: litigiile se judecă la Camera de Comerț Internațională de la Paris, deși banii sunt ai României. „Nici n-am putut să ne impunem nici clauza de arbitraj, nici clauza litigioasă.”

Fabrici românești: 30%, nu 60%

Ca să treacă contractele, ministrul Miruță a promis că 60% din banii SAFE vor merge în producție în România. Contractele spun altceva, potrivit unui document al Ministerului Economiei citat de Critic Media: la Lynx, 30% producție locală până la 31 ianuarie 2029, plus încă 10% numai dacă se semnează un nou contract, pentru 66 de vehicule; la navele de patrulare 30%; la sistemele antiaeriene 15%. Cerința inițială era de 40–60%. Dacă Rheinmetall nu respectă nici atât, penalitatea e de 30% din diferență, plafonată la 100 de milioane de euro. Ministerul Economiei spune că a avertizat în scris, înainte de semnare.

Noul ministru al Economiei, Daniel Zamfir, o spune direct: „președintele a fost mințit de către domnul Jurca și de către domnul Bolojan.” Mihai Jurca, omul lui Bolojan de la Oradea, a condus Cancelaria premierului, care a coordonat programul SAFE. Jurca răspunde: „Sunt minciuni.”

Industria de apărare a statului a fost lăsată pe dinafară. „Noi nu am fost implicați. Pe noi și-au dorit să ne distrugă”, spune Răzvan Pîrcălăbescu, directorul general al ROMARM.

Gazul nostru, cumpărat la preț dublu

Gazul din Marea Neagră e al României. Constituția spune că resursele naturale ale platoului continental sunt exclusiv proprietate publică. Zăcământul Neptun Deep e jumătate al Romgaz, companie a statului, și jumătate al OMV Petrom, controlată de grupul austriac OMV, care îl și operează. Primele gaze vin în 2027.

OMV Petrom i-a oferit statului român gaz din partea sa: 49,9 TWh în șapte ani, la 48,752 de euro pe MWh, adică aproximativ 2,43 miliarde de euro. Prețul înseamnă circa 256 de lei pe MWh. Pentru gazul care merge la populație și la termocentrale, producătorii români primesc acum prețul reglementat de 120 de lei pe MWh. Statul plătește deci mai mult decât dublul prețului de acum pentru populație.

Statul refuzase trei oferte asemănătoare, în decembrie 2024, aprilie 2025 și decembrie 2025, potrivit deputatei Simona Macovei. A patra a fost înregistrată pe 8 mai 2026, la trei zile după ce Guvernul Bolojan fusese demis. Pe 19–20 mai, Administrația Rezervelor de Stat, din subordinea Secretariatului General al Guvernului, i-a confirmat OMV Petrom „acordul ferm”. Prețul, cantitățile și formula au fost declarate confidențiale. Administrația recunoaște că „nu avea fonduri bugetare disponibile pentru achiziția cantităților oferite”, așa că a fost nevoie de o lege, adoptată în vară, care permite cheltuieli de aproape 12,8 miliarde de lei.

Fostul premier Victor Ponta a reacționat dur: „România este ocupată de o forță invadatoare care va scoate în continuare bani din România.”

Bolojan: „Nu există clauze păguboase”

Ilie Bolojan, acum fost premier și președinte al PNL, respinge totul: „Nu există clauze păguboase pentru România.” Spune că verificarea „va confirma că au fost niște contracte semnate în mod corect pentru România”. Președintele Nicușor Dan îi ține isonul: „Nu am vreo suspiciune că vreunul dintre contractele SAFE ar avea vreo problemă.”

DNA are însă deschise trei cercetări penale despre felul în care s-au dat banii SAFE. AUR a depus plângere în septembrie, pentru posibile fapte de abuz în serviciu, fals intelectual și fapte împotriva intereselor financiare ale UE. Anchetele nu au deocamdată nicio concluzie.

Interesele cui?

Să le punem cap la cap. Un guvern demis alege o singură firmă germană, fără licitație, și îi dă o treime din banii pe care România îi împrumută pentru apărare. Îi plătește pentru patru nave de două ori cât ceruse un șantier din Galați. Acceptă ca în fabricile românești să ajungă 30%, nu 60%, și ca procesele să se judece la Paris. Industria de stat nici măcar nu e întrebată. Apoi aceeași firmă ocolește patru licitații și ia șantierul de la Mangalia, cu port cu tot, cu un sfert mai ieftin, printr-un SRL cu un angajat. Și, imediat după demitere, statul acceptă să cumpere de la austrieci gazul românesc din Marea Neagră, la mai mult decât dublul prețului reglementat, fără să aibă banii.

Banii pleacă în Germania și în Austria. Datoria rămâne în România, pe 45 de ani, plătită din taxele noastre și ale copiilor noștri. Asta nu e apărarea țării. Sunt interesele străine, servite la cheie de Ilie Bolojan.

Surse