Temele picturilor expoziţiei 'Luminile lui Caravaggio' de la Muzeul Naţional de Artă Timişoara, mereu de actualitate (reportaj)

Am păşit în expoziţia dedicată lui Caravaggio, în Muzeul Naţional de Artă Timişoara (MNArT), ca o novice în lumea artelor, cu emoţia că voi vedea lucrări inspirate din viaţa acestui pictor catalogat de unii, la fel de novici, ca fiind "un criminal care a aşezat pe pânză ororile comise".

După obscurul creat în spaţiile muzeului pentru expoziţia "Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale", în anul Capitalei Culturale Europene TM2023, unde lumina parcă izvora din fiecare lucrare în parte, de această dată, lumina de interior inundă fiecare sală, lăsând să se vadă dialogul dintre picturile aşezate pe simeze ca antiteze sau congruente, accentuând mesajul plastic.

A fost primul înţeles pe care l-am desluşit în numele expoziţiei "Luminile lui Caravaggio. Începutul modernităţii în pictura europeană, capodopere din colecţia Roberto Longhi". Iar după, poate, prea multele prezentări publice de artă modernă, cu figuri umane deformate, schiţate în figuri geometrice, prezentul salon aduce o reaşezare, o tihnă a privirii în firesc.

Sunt 43 de lucrări, dintre care una este semnată de Caravaggio ("Copil muşcat de şopârlă", 1597), iar celelalte, în armonie, de precursori ai acestuia ori discipoli care s-au inspirat din creaţiile artistului italian considerat a fi precursor al stilului baroc şi unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii.

Una dintre primele lucrări expuse în galeriile MNArT este pânza în ulei "Iudita şi capul lui Olofern" (Battista del Moro, 1550 - 1555), "o anticipare a inventivităţii îndrăzneţe a lui Caravaggio", potrivit curatorilor expoziţiei.

Urmează o creaţie care aduce blândeţe, "Moise găsit de fiicele faraonului" (Carlo Saraceni, 1608 - 1610), o temă inspirată din Vechiul Testament şi care introduce publicul în universul Noului Testament, cu tablouri ce au dimensiuni de la aproape miniaturale, cum sunt "Sfântul Petru Martirul" şi "Sfânt Dominican rugându-se" sau "Sfânta Fecioară îndurerată" şi "Sfântul Ioan Evanghelistul" (Lorenzo Lotto, 1540 - 1545) până la lucrări impresionante, portrete compoziţionale ("Sfânta Maria Magdalena Penitenta", Domenico Fetti, cca 1610 - 1613 sau teme biblice hristice).

"Îngerul Buneivestiri" (Guglielmo Caccia, 1615 - 1620) deschide cu adevărat spaţiul tumultos al scenelor biblice care au marcat creştinătatea, care conţin elemente ale violenţei fizice, ale lepădării lui Petru, ale încoronării cu spini şi punerii în mormânt a Mântuitorului, ascultarea apostolului Filip şi Sfântul Pavel (Jusepe de Ribera, 1612).

Toate aceste picturi, realizate cu aproape o jumătate de mileniu în urmă, au corespondent şi în viaţa reală din zilele noastre, fiind mereu de actualitate, după cum declară, pentru AGERPRES, managerul general al Muzeului Naţional al Banatului, Filip Petcu.

"Lucrarea lui Valentin de Boulogne, 'Lepădarea lui Petru', este foarte puternică, construită pe diagonale foarte puternice, marcată de ieşirea lui Petru din imagine; el este recunoscut de oamenii care se află la o masă jucând zaruri. Zarurile însumate dau cifra 13, care reprezintă tema morţii, iar această masă nu este altceva decât un sarcofag antic pe care se joacă zaruri, această Antichitate fiind o temă obsesivă, care revine mereu în istoria artelor, în stiluri clasice şi ante-clasice. Iată, îl întâlnim pe Petru, iar toate aceste personaje care sunt în jurul mesei nu sunt altceva decât oameni ai străzii care îşi arată portretele. Fiecare portret ascunde emoţii, trăiri, reprezintă un caracter extrem de bine analizat din punct de vedere psihologic, contrapus, ca şi compoziţie dramatică, şi care anunţă vânzarea şi momentul grav al morţii, sub forma unui joc de zaruri, la o masă, pe un sarcofag, sub semnul cifrei morţii. Banii sunt la mijloc, în acest joc dramatic, tragic, este contrapus coborârii de pe cruce a lui Iisus. Iisus se află într-un moment de maximă umilinţă, coborât în mormânt de către cei care îl înconjoară", detaliază Filip Petcu, pictor şi restaurator, citate de AGERPRES.

De la managerul MNArT aflăm că expoziţia "Luminile lui Caravaggio. Începutul modernităţii în pictura europeană, capodopere din colecţia Roberto Longhi" nu a mai fost expusă în această formă, foarte interesantă fiind scenografia creată special pentru această expoziţie, întrucât conţine o serie de raporturi şi relaţie între tablouri.

"O expoziţie nu este un inventar al lucrărilor pe care le conţine, ci în primul rând este vorba despre o relaţie, este un limbaj care se creează între tablouri prin discursul care le uneşte şi le conectează. Această coborâre în mormânt a lui Iisus, de exemplu, este pusă în oglindă cu 'Alegoria Vanităţii', unde avem prezente toate tipurile de oglinzi: o doamnă îşi găteşte părul, înconjurată de oglinzi. Vasul de pe masă reprezintă o oglindă, cercelul reprezint o oglindire; amfora oglindeşte, iar din spate este văzută de o altă oglindă. Chiar dacă aceste oglinzi sunt prezente în imagine, există anumite aspecte legate de conţinutul imaginii, care sunt fie distorsionate, fie deformate, fapt care ne arată că dincolo de oglindă există şi un spate al ei pe care nu îl putem vedea. Această sumă de repere, prin dialogul dintre religios şi profan, creează o tensiune pe care curatorii au ales să o articuleze şi care este extrem de benefică pentru că este în stilul barocului şi al dramatismului pe care îl trăim şi noi astăzi sub diverse forme, în societate", explică restauratorul MNArT.

Caravaggio cercetează, prelucrează, înţelege, pictează şi devine sursă de inspiraţie pentru cei care s-au inspirat în creaţiile lor de viziunile sale.

"Cred că este o mare foame azi de arta figurativă, pentru că arta contemporană este supra-evaluată şi supra-mediatizată, trăim într-o perioadă a experienţelor consumate rapid şi prea puţin timp şi cultură ne rămân pentru a reflecta conştient, cu luciditate asupra reperelor ascunse în aceste neputinţe ale realităţii. Caravaggio lucrează cu oglinzi, iar aceste oglinzi nu sunt altceva decât capsule ale realităţii care ne dezvăluie dar ne şi ascund lucruri, le distorsionează. C rămâne actual, problemele secolelor XVI-XVII sunt aceleaşi şi astăzi, poate doar circumstanţele diferă, dar modul în care noi trăim dramele, experienţele, momentele, imaginile sunt în realitate foarte apropiate, pentru că simţurile noastre sunt aceleaşi, trăim prin vizual, olfactiv, tactil, auditiv", arată pictorul Filip Petcu.

"Mesajul este că ar trebui să privim mai atent spre valorile noastre şi să nu acceptăm o devalorizare indusă. Să privim către valorile noastre, către trecutul nostru, către toate reperele semnificante ale tradiţiei şi să vedem în Caravaggio un model care, deşi a avut un trecut extrem de zbuciumat, pierzându-şi tatăl la o vârstă timpurie, apoi pierzându-şi mama, a ajuns să treacă prin tot felul de situaţii delicate, la limita delincvenţei, a ajuns să şi ucidă, dar dincolo de acestea, trăirea lui a fost una autentică, pentru că, iată, prin ceea ce a creat, a lăsat un adevăr care peste veacuri ne comunică ceva esenţial. El a fost o sursă de inspiraţie pentru o multitudine de pictori care au venit în Italia spre a studia pictura, au învăţat tehnica, dar dincolo de aceasta, întâlnindu-se cu Caravaggio, au suferit o schimbare. Iar această suferinţă este una care transfigurează şi deschide porţi spre un nou tip de abordare a imaginii şi spre o nouă dimensiune a picturii", încheie directorul MNArT, Filip Petcu.

Expoziţia se încheie cu lucrarea semnată de Michelangelo Merisi da Caravaggio, "Băiat muşcat de şopârlă" (1597), despre care, unii critici de artă consideră că subiectul ar fi însuşi pictorul, întrucât mâinile copilului - una întinsă, cealaltă ridicată, sunt într-o poziţie similară cu cele ale unui pictor care ţine paleta în timp ce pictează.

După alţii, pictura ar fi inspirată din tema "Apollo Sauroktonos", în care o şopârlă otrăvitoare triumfă asupra zeului, în timp ce aranjamentul diferitelor fructe sugerează cele patru elemente, şopârla fiind simbolul focului, în epoca lui Caravaggio.

Expoziţia "Luminile lui Caravaggio. Începutul modernităţii în pictura europeană, capodopere din colecţia Roberto Longhi" va rămâne deschisă până în 28 februarie 2025 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică, inclusiv, între orele 10,00 - 18,00.

(Fluierul)