Nota Redacției

Poate părea halucinant că progresiştii internaționalişti Atei care se revendică de la doctrina ateistă a lui Marx, Engels şi Lenin, doctrină care pe scurt stipulează axiomatic "că Dumnezeu şi Spiritele Bune şi Rele nu există" și că "Religia e opiul popoarelor", să preia și să propage vechi sărbători demoniace păgâne, pe care să chinuie de zeci de ani să le impună în mințile copiilor, în locul celor creștine.

Poate părea halucinant, ca Ateii să inventeze o Nouă Religie, dar dacă vom analiza lucrurile veți vedea că nu e deloc halucinant.

E o modalitate perversă de a ataca şi de a distruge Religia și Credința Creștină.

Prin urmare oricât ar părea de ciudat Progresiștii au trecut la construirea, pas cu pas, a unei Religii Progresiste.

Din ce se compune Religia progresistă

1. SĂRBĂTORILE PROGRESISTE ÎNTOTDEAUNA INTERNAȚIONALE. Progresiștii Internaționaliști au inventat Noi Sărbători Panteiste și Simboliste care se contrapun Sărbătorilor Creștine și prin care se propagă TEMELE Ideologiei Progresiste.

Noile Sărbători pe care progresiștii și predecesorii lor Marxişti le-au inventat în ultimul secol şi jumătate, sunt asemănătoare cu Sărbătorile Panteiste şi Simboliste din Vechile Religii deși sunt lipsite de profunzimea filozofică a acestora.

Aşa a apărut Ziua Internațională a Pământului, Ziua Internațională a Apei, Ziua Internațională a Mamei, Ziua Internațională a celor ce Muncesc, Ziua Internațională a Copilului, Ziua Internațională a lui X, a lui Y şi a lui Z. Etc...

Observați că toate aceste Sărbători sunt "Zile Internaționale a cuiva sau a ceva"....Nici una dintre ele nu e o "Zi Națională".

Cazul Zilei Pâmîntului - Sărbătoarea inventată de progresiști

22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată ”semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.

Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970[1], cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.

După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări[2] au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.

În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.

Cazul Zilei Mondiale a Apei

Ziua Mondială a Apei se sărbătorește anual în data de 22 martie.

Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. În România, această zi se sărbătorește din 1993.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducere în atenția opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă. În fiecare an, sărbătorirea se face sub un slogan.

Anul Tema în engleză Tema în română

2012 Water and Food Security: The World is Thirsty Because We are Hungry Apa și securitatea alimentară: lumea este însetată pentru că noi suntem flămânzi

2011 Water for cities: responding to the urban challenge Apă pentru orașe: răspunzând provocării urbane

2010 Clean water for a healthy world Apă curată pentru o lume sănătoasă!

2009 Transboundary waters: sharing water, sharing opportunities[8] Ape transfrontaliere: împărțind apa, împărțind oportunitățile

2008 Sanitation Sanitație

2007 Coping with water scarcity Făcând față penuriei de apă

Cazul: Zilei Internaţională a Fetelor și a adolescentelor

Ziua Internaţională a Fetelor. La fiecare 10 minute, undeva în lume, o fată moare în urma violenţei Din 2012, Națiunile Unite marchează ziua de 11 octombrie ca "Ziua Internațională a Fetelor". Mişcarea promovează drepturile fetelor, subliniază inegalitățile de gen care există încă și diversele forme de discriminare și abuz suferite de tinerele din întreaga lume.

În fiecare an, aproximativ 1.3 milioane de adolescenţi mor ca rezultat al bolilor infecţioase, sarcinilor şi naşterilor premature, dat şi a violenţelor.

În aproximativ 45% dintre aceste decese este vorba despre fete; aproximativ 10% dintre ele se datorează violenței.

În 2015, comunitatea internațională a evaluat progresul în cazul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), de la punerea lor în aplicare, în anul 2000, și stabilește obiectivele ce trebuiesc atinse până în 2030.

Adolescentele au dreptul la siguranță, educaţie, sănătate, în timpul anilor de formare, dar şi în etapa următoare, cea a maturizării. Viitoare mame, antreprenori, mentori, sau lideri politici. O astfel de “investiție” promite un viitor mai bun, unul în care jumătatea feminină este un partener egal în rezolvarea problemelor legate de schimbările climatice, conflicte politice, creștere economică, prevenirea bolilor etc.

În ultimii 15 ani, comunitatea globală a înregistrat progrese semnificative în îmbunătățirea vieții fetelor în timpul copilăriei timpurii. În 2015, fetele în primul deceniu al vieții sunt mai puțin expuse problemelor de sănătate și de nutriție decât au fost generațiile anterioare.

Cu toate acestea, nu s-au făcut suficiente investiții în abordarea provocărilor cu care se confruntă fetele atunci când intra în al doilea deceniu al vieții lor. Acestea includ informaţiile legate de evitarea căsătoriilor şi sarcinilor premature, informații și servicii legate de pubertate și sănătatea reproducerii și de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală şi a violenţei.

2. MANIPULAREA CU MORȚII ACCIDENTALI ȘI COMEMORAREA LOR CU INSISTENȚĂ ŞI CU MULTĂ PROPAGANDĂ PROGRESISTĂ: Sărbători și Comemorări evenimențiale ad-hoc pentru sărbătorirea Morților, morți declarați de progresiști că au murit din cauza "Dușmanilor Progresismului"

Printre sărbătorile noii Religii Progresiste cu cel mai mare impact mediatic și emoțional, se numără comemorările și mitingurile făcute pentru MORȚII ACCIDENTALI, morți pe care Progresiștii îi transformă în VICTIME directe sau colaterale făcute de neglijența sau reaua voință a DUȘMANILOR PROGRESISMULUI.

Cazul COLECTIV de la noi, este un caz școală, de Comemorare Progresistă Perpetuă. Bietele Victime au fost transformate într-un PERMANENT PARASTAS PROGRESIST.

MANIPULARE CU MORȚI Mesajul lui Iohannis

Iohannis: "Cei care au înțeles mesajul românilor după Colectiv vor sta, probabil, mai bine în alegeri. Restul vor fi măturați"

Manipulare cu Morți s-a făcut la Revoluție, Manipulare cu Morți se face în cazul Colectiv.

Că pui o coroană de flori e un gest creștinesc chiar dacă eşti progresist şi ai ură pe "fanaticii religioşi". Că te-apuci şi faci politică la un PARASTAS DE UN AN şi declari că politicienii care au înțeles mesajul de schimbare transmis de români după tragedia din 2015 "vor sta, probabil, mai bine în alegeri", iar cei care nu au înțeles acest mesaj vor fi "măturați" de pe scena publică E O MIZERIE DE NEIMAGINAT

MANIPULARE CU MORȚI Mesajul Organizatorilor MITINGULUI ONG-ist PROGRESIST - propagandă făcută pe CADAVRELE de la COLECTIV

Iohannis are în spate o cohortă de ONG-uri și activiști Soroșiști care organizează manifestări și mitinguri ale noii religii progresiste

Iată chemarea lor la Manipulare Politică și la Mitinguri Progresiste făcute pe CADAVRELE celor de la Colectiv.

#coruptiaucide Nu poți sa schimbi trecutul, dar poți sa influențezi viitorul. Maine ne unim din solidaritate pentru familiile victimelor.

Împreună transmitem un singur mesaj : Corupția omoară oameni

Persoanele din Bucuresti sunt invitate maine in faţa clubului Colectiv de la ora 14:30 sa aprinda o lumanare in memoria celor 27 de persoane care au murit, precum si celor peste 100 de persoane ranite in urma tragediei de aseara. Transmite mai departe. Mentionam ca de la ora 13:00 la ora 14:00 lumea se va strange in piata universitatii, urmand ca la ora 14:00 sa se plece in mars catre clubul care exista din cauza coruptiei, Colectiv

Fiecare om vine si aprinde o lumanare, pune o floare, nu vorbim deloc, lasam linistea si bannerele sa vorbeasca. Cluj - https://www.facebook.com /events/ 191939824481206/

Guvernanţii s-au sesizat că există localuri care funcţionează, folosind materiale mai ieftine, nu tocmai legale. Acum va urma o vânătoare de vrăjitori, vor deveni brusc mai catolici decât Papa, vor închide mii de baruri sau localuri. DAR s-au întrebat oare cum şi de ce au dat inspectorii avize de funcţionare în aceste condiţii ? FIINDCĂ SUNT CORUPŢI, aşa cum sunt corupţi şi şefii lor, până acolo, sus-sus. Nu mai decretaţi 3 zile de doliu naţional domnilor, mai degrabă faceţi o plângere mică mică pentru abuz în serviciu funcţionarilor VOŞTRI cărora până ieri li se părea totul legal la acest club. Tragedia copiilor care au ars de vii se datorează sistemului nenorocit de corupţie la toate nivelurile pe care îl reprezentaţi cu toţii ! - Simona Niculescu

Clubul Colectiv nu putea funcționa fără o listă de acte și fără verificări periodice. La ce-ar trebui să ne uităm.

Cei de la Colectiv aveau nevoie de un certificat de urbanism pentru schimbarea destinației. Inițial acolo a fost o fabrică, cu un anumit tip de plan de intervenție în caz de incendii . La schimbarea destinației, era necesară reavizarea și din acest punct de vedere.

La pompieri trebuia depus un plan în care să se arate cum se face intervenția în această situație. Pentru asta trebuia indicat scopul și căile de ieșire din incintă. În funcție de numărul de oameni care pot intra se dă un număr de ieșiri. În general la 300-400 de oameni, ar trebui 5-6 ieșiri, în funcție de distanța până la ele și lungimea culoarelor. De asemenea trebuie prevăzut un sistem de lumini separat de cel obișnuit, lumini care să rămână aprinse și în caz de incendiu.

În acte se trece și gradul de risc de incendiu. Pentru astfel de incinte, gradul de risc de incendiu este de 1, adică să fie făcut cu materiale greu inflamabile, în speță beton. Cu alte materiale inflambile puse pe pereți, gradul de risc la incendiu s-a dus la 4-5.

Tehnic, fără documentele de la pompieri, nu se putea obține certificatul de urbanism și nici autorizația de construcție. Tehnic, zic, pentru că practic trebuie văzut ce există în documentația primăriei. Avem două variante: să existe avizul și atunci la pompieri să existe un plan nerealist sau nerespectat sau, pur și simplu, să nu existe acest aviz. Inexistența hârtiei mi se pare greu probabilă pentru că funcționarii au obiceiul să se acopere de hârtii. Cred că mai curând la pompieri există niște hârtii puse la mișto.

De asemenea, reprezentanții primăriei ar fi trebuit să fie prezenți la recepție și să vadă cât s-a respectat din ce se scrie în actele acelea. Îndrăznesc să spun că nu a fost nimeni.

Pompierii au însă o responsabilitate uriașă aici. Treaba lor nu se termină la eliberarea unui aviz. În baza comunicării periodice cu primăria, ei ar trebui să știe ce s-a construit, cum arată clădirea și ce se întâmplă acolo. Pe scurt, ar trebui să vină în inspecție la recepție, dar să și treacă periodic pe acolo, adică la șase luni.

Sunt curios care a fost rezultatul acestor inspecții, dacă au existat. Am îndoieli pentru că, din spusele unui martor, pompierii au ajuns întâi în spatele clădirii. Dacă cineva de la ei ar fi mers acolo, atunci în planul de intervenții ar fi știu clar unde trebuie să ajungă.

În fine, pentru evenimentul de aseară ar fi trebuit să fie emisă o autorizație specială. Am aflat deja că ea nu există.

Îmi doresc ca toți cei aflați pe lanțul administrativ al acestor aprobări să facă multă pușcărie. S-au acoperit de hârtii, au luat șpăgi și i-a durut în fund de ce se putea întâmpla. Ce s-a întâmplat la Colectiv este o crimă pornită din incompetență și hoție. Corupția, delăsarea și incompetența care au copleșit sistemul nostru administrativ au dus până la urmă la crimă.

Armata de funcționărași, lipitori, pile și promovați politic a omorât câteva zeci de oameni. Este exact măsura putregaiului de ani de zile din primăriile din România. Nimeni și nimic nu i-a împiedicat pe oamenii ăstia să clădească averi, fără să le pese de urmări. Aș spune că o să-i aibă pe oamenii aceștia pe conștiință. Dar, nu, nu cred că cei care

au dat aprobările au vreo conștiință. -sursa http://www.striblea.ro/ cum-s-a-ajuns-la-crima-de-la-colectiv/

"Tragedia de la Colectiv e despre un patron prea veros care nu a investit în siguranța clienților, e despre niște funcționari care s-au făcut că nu văd asta, despre un sistem falimentar care de jos în sus și de sus în jos e putred, și, mai ales, despre un sistem criminal, incapabil în ultimă instanță să asigure siguranța unor tineri care au ieșit seara într-un club (iar a ieși seara într-un club nu e vreo vină, cum am văzut că au apărut deja comentarii halucinante în online). Dar dincolo de toate acestea, tragedia de la Colectiv e și despre o societate, despre câteva milioane de cetățeni care asistă, se complac, înjură printre dinți eventual ori cel mult pe Facebook și continuă să se iluzioneze că schimbarea s-ar putea produce de la sine. Nu, nicio schimbare fundamentală nu vine de la sine la fel cum moartea tinerilor din Colectiv nu a venit de la sine oricâte tentative de a-l interpreta și trata ca pe un caz izolat se vor face. Tragediile se produc de la sine doar atunci când e vorba de catastrofe naturale cu totul imprevizibile. Chiar și atunci, efectele lor distructive pot fi atenuate dacă sunt luate măsuri din timp."

Coruptia,Indiferenta,si Ignoranta omoara oameni !

"Nu poţi să speri într-o schimbare doar privind pasiv cum se schimbă nişte reguli şi regulamente. Şi tu şi eu suntem parte din acest proces. Schimbarea porneşte de la tine.

Astăzi, in Cluj, unde locuiesc de 4 luni de zile, voi aduce nişte foi şi markere în care fiecare din noi scriem ce anume ne asumăm să facem la nivel personal pentru a porni această schimbare.

Cine poate sa faca acelasi lucru in Bucuresti ?

Eu îmi asum să sun la poliţie şi să fac o plangre, în legătură cu şantierul de pe stradă moţilor din Cluj, în condiţiile în care nu se respectă legislaţia în vigoare. ( Gropi adanci de 1 metru unde poţi să cazi şi să te răneşti, să mori, neîmprejmuite, etc )

Este nevoie de fiecare dintre noi, prin micile gesturi pe care începem să le facem începând cu ziua de azi, pentru a înceta să mai fim pasivi la tot ceea ce se petrece în ţară noastră. Este foarte trist că astfel de lucruri se întâmplă, ne dorim oamenii dragi lângă noi, ne dorim să trăim într-o ţară sigură, fără corupţie. Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. " - Florin Badita - ONG-ist SOROS - cel care organizează și evenimentul "În chiloți la Metrou"

3. SĂRBĂTORILE EROILOR PROGRESIȘTI: Sărbătorirea și Zeificarea "Marilor Progresiști", fie în plan Cultural fie în plan politic.

Cazul Tristan Tsara

În loc să-i sărbătorească pe Eminescu, pe Coșbuc, pe Blaga, pe Arghezi, pe Ion Barbu sau pe Ion Creangă, progresiștii de la noi, îl Sărbătoresc pe TRISTAN TSARA, un scriitor absolut minor în istoria literaturii universale dacă e să-l comparăm cu Proust, Cehov, Virgina Wolf, James Joyce, Rilke sau Dostoievski etc...

Un scriitor absolut minor față de marii noștri scriitori: Eminescu, Blaga, Arghezi, Coșbuc, Rebreanu, Camil Petrescu, Nichita Stănescu etc...

Luați orice text scris de Tristan Tsara...și analizați-l fără patimă: E pur și simplu MACULATURĂ. O maculatură care este prezentată de progresiști ca "literatură genială".

Curg osanalele progresiste la adresa lui Tristan Tsara: Expoziții şi Evenimente, Emisiuni de Televiziune: un adevărat Cult Religios Progresist a fost creat în jurul acestui Personaj

Cultul Noii Religii pentru Tristan Tsara un scriitor absolut mediocru. Printre "marile lui realizări artistice" e că punea publicului din sala de teatru să cânte cu ONOMATOPEE "cip cirip", "bau-bau" "boc-boc", "wau-wau". Proștii se conformau:

Numărându-se printre marii nonconformiști ai secolului XX, este cel fără de care mișcarea dadaistă n-ar fi ajuns, probabil, să fie consemnată în istoria artei universale: Tristan Tzara.

Născut sub numele de Samuel Rosenstock, în 16 aprilie 1896, la Moinești, el cochetase cu simbolismul încă din adolescență. În 1912 crease, alături de Ion Vinea și Marcel Iancu, revista „Simbolul”.

A părăsit țara în toamna lui 1915. Se pare că pseudonimul care l-a făcut celebru- Tristan Tzara- nu înseamnă decât, foarte simplu, „trist în țară”. A ajuns la Zürich, în neutra Elveție, unde s-a alipit, în chip firesc, unor artiști precum Hans Arp, Richard Huelsenbeck, Hugo Ball, întâlniți la „Cabaret Voltaire”.

Acesta era locul în care o mână de intelectuali europeni exilați, oripilați de grozăvia războiului, organizau happeninguri. Se răsfățau aproape copilărește, cultivând antiliteratura, antimuzica, antipictura. Negau teribilist și disprețuiau arta tradițională. Inventau tehnici năstrușnice de creație.

Totul bazat pe absurd, incoerență, pe lipsa logicii. Se pronunțau, în deplină libertate, împotriva rutinei sociale, a canoanelor artistice, a moralei burgheze. Tânjeau cu toții după o viață lipsită de convenții, absurde după părerea lor. Voiau, vorba Miței lui Caragiale, scandal cu orice preț, iar din frustrările lor s-a născut, în februarie 1916, Dada, dadaismul. După toate probabilitățile, însăși alegerea denumirii Dada îi aparține lui Tzara, din dorința ca dadaismul să nu poată fi atașat vreunei școli sau vreunui partid.

Datorită lui Tzara, devenit poet de limbă franceză, scriitori moderniști precum Louis Aragon, Andre Breton, Paul Eluard s-au afiliat grupului. Lui i se datorează și periodicul Dada, care începuse să apară în iunie 1916. În 1917, împreună cu Hugo Ball, Tzara a deschis expoziția permanentă Galerie Dada.

Artistul s-a mutat la Paris, alăturându-se grupului lui André Breton în editarea revistei „Litterature”. A devenit o figură centrală a scenei dadaiste cu experimente teribiliste, totul culminând cu un spectacol de varietăți, în martie 1920. Acolo a fost citit mai vechiul său text „Prima aventură cerească a domnului Antipyrine”. Tot acolo a fost interpretată o melodie ciudată compusă de Tzara, cântată împreună cu publicul, care, rostind diverse onomatopee, trebuia neapărat să rămână șocat!

În mai 1922, la Weimar, la Festivalul Școlii Bauhaus, grupul lui Tzara a pus în scenă sfârșitul mișcării, însuși artistul român spunând atunci că „Dada e inutilă, ca orice altceva în viață”. Din 1924, scriitorul s-a arătat interesat de suprarealism. A publicat și i s-au jucat piesele „Inima de gaz” și „Batista norilor”. Și-a publicat textele timpurii sub titlul „7 manifeste Dada”. Sub influența suprarealistului Breton, Tzara a scris, în 1931, mult apreciatul său poem utopic

„Omul aproximativ”. Biografia autorului, oricât de sumară, nu poate trece sub tăcere aparent ciudata intrare în Rezistența Franceză și, în 1947, în Partidul Comunist. Avea să demisioneze, însă, în 1956, protestând astfel împotriva reprimării de sovietici a Revoluției din Ungaria. S-a stins din viață în 25 decembrie 1963, la Paris, acolo unde își doarme somnul de veci. Moineștiul natal îi păstrează memoria vie sub forma unei statui.

Avangardismul european, de neconceput fără dadaism, îi datorează, la rându-i, enorm românului Tzara. S-a spus despre el că a creat o cale spre generația Beat și chiar spre unele curente ale muzicii rock.

De-nțeles, așadar, de ce joaca amuzantă de-a făcutul poeziilor din cuvinte decupate din ziare, descrisă cu toată seriozitatea de Tristan Tzara într-un poem-manifest celebru, s-a dovedit, până la urmă, una suficient de serioasă încât să lase urme adânci în arta contemporană.

Studioul: Radio România Tg Mures

Realizator: Dana Ardelean

Redactor sef: Mirela Moldovan

Prezentator: Rodica Boariu

Voice over: Dana Ardelean

Operator camera: Alin Mariș

Editor imagine:Alin Mariș

Cazul Brâncuşi

Mai nou, progresiștii de la noi, au căutat să și-l însușească şi să-l cultive ca "erou legendar" în noua lor Religie Progresistă, pe marele sculptor Constantin Brâncuși

Spre deosebire de Tristan Tsara a cărui scrieri sunt complet lipsite de calități estetice, Constantin Brâncuși e unul dintre sculptorii geniali ai acestei lumi.

Progresiștii l-au căutat și l-au preluat "cu mare grijă", doar pentru că Brâncuși care se exprima prin sculptură și nu prin scris, nu are multe scrieri patriotice, așa cum au 90% dintre marii oameni de cultură români și deoarece Brâncuși a trăit și a creat majoritatea vieții sale ca imigrant în Franța.

Au găsit deci UN GENIU pe care să-l murdărească și să-l folosească RELIGIOS în propaganda lor Progresistă

Numai că, Constantin Brâncuși NU ERA PROGRESIST, NU ERA ATEU, NU ERA INTERNAȚIONALIST. În acest caz avem de-a face cu o mare mizerie prin care se-ncearcă în mod FALS, încluderea lui Brâncuși în "Panteonul Eroilor Progresiști".

Iată ce spunea, Constantin Brâncuși cu puțină vreme înainte să moară:

"Eu mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu, şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână spre El, ca să îl pipăi!... Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu..."

Pe plan Mondial, prin acordarea aiurea a Premiului Nobel, progresiștii caută să-l lipească de imaginea lor pe celebrul cântăreț, Bob Dylan, care deși e un cântăreț genial, E NUL ca poet sau ca scriitor. În loc să-l lase pe Bob Dylan în pace, ca să râmână ceea ce este, progresiștii și-au bătut joc de el prin acordarea acestui Premiu Nobel pentru o literatură, literatură care în cazul lui Bod Dylan nu există, textele sale neavând nici o valoare literară...."Răspunsul prieteni e suflare de vânt, Da, da, e suflare de vânt"

4. SĂRBĂTORIREA "FAPTELOR DE VITEJIE" PROGRESISTĂ. Sărbătorile Istorice progresiste teansformate în Comemorări ale Noii Religii sunt evenimentelor istorice strâns legate de Victoriile Progresismului sau legate în mod fals de presupuse astfel de victorii.

Astfel de "fapte de vitejie" sărbătorite și prezentate foarte des sunt de exemplu, "Înființarea Uniunii Europene" sau "Înființarea ONU" șamd

Pe lângă aceste "Mari Sărbători Progresiste" ridicate la rang de Cult Religios, se-ncearcă Mistificarea şi a unor mari evenimente istorice și transformarea lor în "Mari Comemorări Istorice Progresiste"

Cum voievozii noștri erau și Mari Români și Mari Ortodocși ei nu pot fi sărbătoriți de progresişti. Nici ei nici marile lor Bătălii purtate împotriva turcilor, ungurilor, polonezilor, tătarilor sau rușilor

De aceea se încearcă mai nou Prezentarea Primului Război Mondial ca un "Război Progresist prin care s-au pus Bazele Europei Progresiste Moderne"

România a intrat în Primul Război Mondial nu pentru Europa Progresistă ce punea la cale la acea vreme destrămarea marilor Imperii ci pentru REÎNTREGIREA NEAMULUI

Sărbătorirea Primului Război Mondial ca un război de "făurire a Europei Comune" e O MARE PORCĂRIE la care se pretează progresiștii de la noi

În același mod este murdărită de propaganda progresistă imaginea familiei regale lăudate şi prezentată ca factor civilizator al unor prinți germani ne-ortodocși la origine care au venit şi i-au civilizat pe mujicii români ortodocşi care erau grobieni şi primitivi.

Pe plan european este sărbătorit și comemorat regește părintele Europei Federale și al Federalismului European - Spinelli și el un marxist internaționalist de sorginte luxemburghistă. Asta pentru cine mai are dubii ce înseamnă Uniunea Europeană, și-anume o federație progresist internaționalistă din care statele naționale se vor dispărute.

5. Halloween-ul sărbătoarea Satanei - vârful de lance a Sărbătorilor Religioase Progresiste

Se pare însă că toate "noile sărbători şi comemorări" nu au fost suficiente pentru a scoate din mințile oamenilor sărbătorile creştine şi nici comemorarea domnitorilor români şi a marilor oameni de cultură români.

Așa că pe cine ar putea opune progresiştii mai bine lui Dumnezeu decât pe Satana ?

Mai adânc în Samhain

La vechii celti, anul avea două "balamale", "două momente de întoarcere".

Acestea au fost Beltaine (prima zi din luna mai mai exact la jumătatea distanței dintre echinocțiul de primăvară şi solstițiul de vară) când lumina câştiga definitiv împotriva întunericului și Samhain, (prima zi din noiembrie mai exact jumătatea distanței dintre echinocțiul de toamnă şi solstițiul de iarnă ).

Aceste două zile au fost timp de milenii momentele cele mai magice, și adesea cele mai înfricoșătoare ale întregului an.

Celții se aflau într-o venerație superstițioasă în raport cu zilele și cu locurile "dintre cele două lumi: a luminii şi a întunericului".

Au fost declarate sfinte orice locuri de frontieră - malurile dintre uscat și apă (mări, lacuri și râuri), podurile, frontierele dintre teritorii (în special atunci când sunt marcate de către corpurile de apă), intersecțiile, pragurile, etc.

Au fost declarate sfinte, de asemenea, ori de frontieră - amurgul și zorii ce marcau tranzițiile de zi și de noapte;

Beltaine și Samhain marcau tranzițiile de vară și de iarnă.

La Samhain (sărbătoarea care a fost preluată şi transformată de progresişti în Halloweenul modern), timpul pierde orice semnificație și trecutul, prezentul și viitorul devin una.

Cei morți, și locuitorii din cealaltă lume, apar şi umblă printre cei vii.

E momentul macabru în care spirite rele vrăjitoare, fantome, demoni și morți ies prin porțile nevăzute ale lumii întunericului şi hălăduiesc pe pământ.

Iarna în sine e sezonul întunericului, a spiritelor nopții ce aduc moartea naturii, sezonul de fantome, și Samhain este noaptea eliberării lor din Lumea de Dincolo.

Mulți oameni aprindeau focuri de Samhain în aer liber pentru a păstra spiritele rele la distanță.

În fața templelor, a caselor şi a proprietăților se puneau torțe aprinse pentru a delimita locurile sfinte. Torțele se aprindeau și la ferme, pentru a proteja pe tot parcursul iernii, proprietatea. Torțele se puneau și în fața camerelor rezidenților pentru a-i păzi împotriva spiritelor rele.

Mulți Celți irlandezi și scoțieni potoleau foamea morților cu o Cină tradițională de Samhain.

La sosirea Samhain-ului, cina era servită într-o tăcere absolută, iar un singur loc liber era stabilit în capul mesei "pentru strămoși".

Acestui loc îi era servită mâncare și băutură, fără ca nimeni să se uite direct la scaun, pentru că a vedea pe cei morți putea aduce numeroase nenorociri.

După aceea, platoul neatins și cupa de băutură erau luate şi duse afară "pentru pookas", și se pleca cu ele în pădure.

În alte tradiții, acest lucru se făcea noaptea când se dădea pâine prăjită în noaptea de Samhain celor plecați de lângă noi, căci vălul dintre cei vii și cei morți este subțire, iar comunicarea cu ei este posibilă de noaptea de Samhain.

Animale și alimentele primeau de asemenea o protecție specială în acest timp, de Samhain.

De Samhain, vitele de care depindea economia scoțienilor de la munte, erau aduse de la pășunatul lor de vară la staulele lor unde erau adăpostite iarna. Zeii le trimiteau oamenilor semne şi cereri pentru a proteja vitele în timpul iernii lungi şi grele. De aceea oamenii erau datori să umple magaziile de iarnă cu produsele alimentare ce fuseseră recoltate și depozitate vara. Staulele şi Magaziile era protejate cu semne, torțe şi cu incantanții împotriva spiritelor rele ce ieșeau de Samhain la suprafața Pământului.

Samhain este, de asemenea, Noaptea Marelui Sabbat al Vrăjitoarelor (Ban-Druidh, în scoțiană).

De Ziua tuturor sfinților (așa Cum a numit Biserica această zi ca să oprească spiritele rele), toate vrăjitoarele din Scoția se adunau pentru a sărbători, pentru a prooroci, și pentru a-şi arunca vrăjile lor asupra oamenilor.

Tradiția spune că în această noapte, ele pot fi văzute că zboară prin aer pe catalige și merg pe coji de ouă, sau fac echitație călărind pisici negre, corbi, sau cai sălbatici.

Oamenii din mediul rural nu îndrăznesc să facă un pas în afara ușilor lor de teamă de ceea ce se poate întâmplă în această noapte.

Unii spun că Regina vrajitoarelor ar fi o irlandeză morrigan (de asemenea, numită Morgan le Fay). În alte tradiții, se organizează Confruntările Blue Hag de iarnă - pentru Calleach - cu reguli ale jocului de noapte foarte bizare.

Un bun exemplu de poveste cu fantome scoțiene din Highland (așa cum povesteşte chiar un membru al clanului Donald, Kenneth Wiepert), se referă chiar la propria vrăjitoare a Clanului Donald. El a spus următoarea poveste:

"The Glen Coe MacDonald au propria lor vrăjitoare. Numele ei era Sidiethe, iar ea a fost o vrăjitoare de apă cu pielea pătată și cu părul roșu. Ea a fost întotdeauna văzută într-o haină albă, cu o pelerina neagră apărând în Noaptea de Samhain. Sidiethe cânta de multe ori de-a lungul malurilor Loche, aproape de Glen Coe și, uneori, ea plânge, aşa cum s-a întâmplat cu puțin timp înainte de masacrul de la Glen Coe din 1692, unde ea a fost văzută că spăla rufelor la vadul râului în timp ce plângea (Ed. Notă:. adesea "sidhe" de fasole (Banshee), sunt ataşate la marile gospodării, unde vrăjitoarea este văzută la la spălat haine sau mantale în timp ce plânge, înainte de o moarte tragică sau de o catastrofă.)

Reperarea acestei fantomei ne duce înapoi în anii 1100. Ea este, de asemenea, cunoscută sub numele de White Witch Glen Coe. Loche Linhe este raportată că ar avea şi un Kelpie! "

Zânele rele migrau de pe colinele de vară în tumulii de iarnă în Noaptea de Samhain. Dacă ați avut familii care au fost capturate sau blestemate de aceste zâne rele în acel an, aceasta era singura noapte în care le-ați putea câștiga înapoi, smulgîndu-le de pe monturile lor numite Faerie. În acest sens, este Faimoasă legenda scoțiană, Tam Lin, care ne spune povestea unei fete credincioase, care şi-a salvat iubitul ei de zânele rele în această seară fatidică şi demoniacă.

Multe dintre tradițiile de Halloween provin din obiceiuri păgâne ale Druizilor. Este un timp în care oamenii se maschează pe sine pentru a evita răul, şi în care fac ritualuri de protecție împotriva spiritelor moarte, demoniace și nelumeşti. Practica antica druidă era de a face un cerc tribal de foc, cerc numit rugul de Samhain, cerc în care erau puse torțe în şi lângă craniile strămoșilor lor, pentru a proteja tribul de demoni în această noapte în care Spiritele Lumii de Dincolo năvălesc printre noi.

În Scoția modernă, copiii au moștenit obiceiul străvechi de a se deghiza în costume. Aceşti "guisers" poartă măști, sau îşi innegresc fețele de Samhain. Ei sculptează napi în formă de cranii și le pun o lumânare în interior, creând un efect straniu.

"Halloween-ul o frază de dânșii inventată" - Străvechea zi de Samhain a fost transformată de progresişti în Halloween, marea lor sărbătoare religioasă a noii lor religii

Până în 1989, noi, românii, abia dacă auzeam despre sărbătoarea Halloween-ului; după revoluţie, Halloween-ul a devenit, pe an ce trece, o sărbătoare din ce în ce mai “la modă” pentru o parte din români. În discoteci, cluburi, cafenele, centre comerciale, mall-uri se organizează o mulţime de petreceri de Halloween. Iar tinerii noştri au adoptat uşor această modă, crezând că e un lucru “cool” şi plin de distracţie. Dar ei nu ştiu că, de fapt participă, fără să-şi dea seama, la cea mai mare sărbătoare satanistă din lume, Halloween-ul ce-şi trage seva din ritualurile religioase demoniace de Samhain

S-a dat foc unor cruci intoarse

(Fluierul)