_ Cum hărțile sunt folosite și abuzate în vremuri de conflict

Hărțile, deși reprezentări aparent obiective ale lumii, dețin o putere imensă. Ele modelează înțelegerea noastră despre spațiu, navighează în călătoriile noastre și definesc granițele politice. Dar sub stratul neutralității se află un potențial de manipulare.

Istoria războiului este plină de exemple de hărți folosite pentru a dezumaniza inamicul. Unele dintre acestea sunt foarte explicite. Hărțile satirice au fost produse de toate părțile în primul război mondial, înfățișând Europa ca o serie de caricaturi pentru dezumanizarea statelor inamice și pentru a promova o narațiune de război victorioasă.

Alte exemple sunt mai puțin evidente. În războiul din Vietnam, armata americană a produs hărți care desemnau anumite regiuni din Vietnam drept „zone de tragere liberă”, ceea ce înseamnă că orice persoană sau activitate din acea zonă poate fi considerată ostilă și vizată cu forța militară. Această tactică a șters efectiv populația civilă de pe hartă, tratând întreaga zonă ca pe un bastion inamic.

Efectul dezumanizant al hărților provine din abstracția lor inerentă. Hărțile simplifică realitatea reducând un peisaj complex plin de viață și istorie în linii, simboluri și culori. Deși este necesară pentru claritate, această simplificare are adesea drept consecință îndepărtarea elementului uman.

De exemplu, o hartă publicată de Associated Press a arătat locațiile cunoscute ale loviturilor militare rusești și ale atacurilor la sol după invazia sa Ucraina în februarie 2022. Harta a folosit simboluri pentru a simplifica conflictul. Mai târziu vom afla că una dintre aceste icoane asemănătoare desenelor animate a reprezentat masacrul de la Bucha, în care 458 de civili ucraineni și prizonieri de război au fost uciși de forțele ruse.

Hărțile pot fi, de asemenea, folosite pentru a întări „noi v. ei” mentalitate care alimentează conflictul. Ei creează o distincție vizuală între „partea noastră” și „a lor” prin delimitarea strictă a teritoriului inamicului.

În perioada premergătoare genocidului din Rwanda din 1994, mass-media extremiști hutu au produs hărți care clasificau ruandezi după etnie. : Hutu și Tutsi. Aceste hărți nu erau doar reprezentări geografice, ele erau instrumente de identificare și direcționare.

Hărțile foloseau adesea culori contrastante pentru a împărți în mod clar zonele hutu și tutsi. Această distincție vizuală a creat o separare clară între cei din grup (Hutu) și cei din afara grupului (Tutsi), promovând ideea că tutsi nu fac parte din țesătura ruandeză.

Unele hărți au mers mai departe, folosind simboluri precum macetele sau șerpii pentru a reprezenta tutsi, înfățișându-i ca fiind violenți și periculoși. Aceste hărți au fost distribuite pe scară largă prin ziare și emisiuni radio. Ei nu numai că i-au identificat pe tutsi, ci au servit și drept propagandă vizuală care a justificat violența împotriva lor.

Această separare vizuală favorizează un sentiment de distanță și diferență, făcând mai ușor să privești inamicul ca pe o amenințare abstractă, mai degrabă decât ca un om. ființe. Hărțile de propagandă exploatează acest efect exagerând dimensiunea teritoriului inamic sau înfățișând populațiile inamice ca mase fără chip.

Introducerea de către Forțele de Apărare a Israelului a hărților grilă în Gaza în decembrie 2023 a introdus o altă modalitate de dezumanizare a populațiilor. Similar cu zonele de foc liber din războiul din Vietnam, Israelul a împărțit Gaza în peste 600 de blocuri, aparent pentru a ajuta la evacuarea civililor.

Fiecare bloc de pe hartă, care poate fi accesat printr-un cod QR. pe pliante și postări pe rețelele sociale, pot primi avertismente de evacuare înainte de bombardarea unui anumit pătrat. Cu toate acestea, lucrătorii umanitari au avertizat că harta riscă să transforme viața din Gaza într-un „joc al navelor de luptă” în care aplatizarea oricărui pătrat al grilei este justificată sub pretenția că este un spațiu gol pe o hartă.

Hărțile au, de asemenea, un impact asupra modului în care noi, ca observatori, vedem conflictele. Acest lucru se poate extinde dincolo de câmpul de luptă. Hărțile descriu adesea refugiații ca o masă omogenă, neglijând poveștile și dorințele individuale care i-au alungat din casele lor.

În primele etape ale invaziei Rusiei în Ucraina, de exemplu, BBC a fost criticată pentru o hartă. în care a folosit săgeți pentru a înfățișa mișcarea refugiaților. Oamenii de pe rețelele sociale au sugerat că aceste simboluri insinuau mai degrabă o invazie decât o fugă. În urma criticilor, BBC a actualizat harta pentru a folosi în schimb cercuri proporționale.

Dezumanizarea inerentă hărților de război nu este inevitabilă. Includerea infrastructurii civile și a densității populației pe hărțile militare, de exemplu, poate servi ca o reamintire constantă a costului uman al conflictului. Istoriile orale și proiectele de cartografiere comunitară pot oferi, de asemenea, perspective alternative asupra pământului, evidențiind poveștile umane adesea șterse de cartografia militară.

Conflictul din Gaza a arătat că se învață lecții despre cum să folosiți mai bine hărțile în timpul conflictului. . Reuters, de exemplu, a folosit hărți alături de alte elemente de text și vizuale pentru a ajuta la a spune o poveste mai completă și pentru a completa ceea ce hărțile singure nu ar putea niciodată să facă.

În cele din urmă, hărțile sunt instrumente care pot fi folosite pentru bine. sau bolnav. Trebuie să ne străduim să vedem dincolo de linii și simboluri și să ne amintim de ființele umane ale căror vieți sunt afectate de conflictele descrise pe hărți.

Acest articol este republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citiți articolul original.

(Fluierul)