Ioana Ene Dogioiu a reintrodus ATACURILE PROLETCULTISTE în presa română alături de Dan Tapalagă

Ioana Ene Dogioiu a reintrodus CULTUL PERSONALITĂȚII în presa română pentru Dacian Cioloș alături de Dan Tapalagă

ZIARE.COM - Ioana Ene Dogioiu - Sinuciderea PNL. Marian Munteanu, intre Agamita si Vadim

Teoretic, candidatura lui Marian Munteanu la Primaria Capitalei putea fi o lovitura castigatoare pentru PNL.

Cu o conditie esentiala, aceea ca momentul '90 sa fi ramas doar legenda necesara pe care sa se ridice statura unei personalitati a anului 2016, cuplata total la realitatile anului 2016 ale Romaniei membra UE si NATO, cu un autentic proiect pentru Bucuresti.

Si i-am acordat dlui Munteanu ragazul sa demonstreze acest salt calitativ. Nu mi se pare ca a reusit. Dimpotriva.

Ceea ce ne ofera la fiecare aparitie publica, fie ea la TV, fie informala, este imaginea unui trecut anacronic, a unui nationalism desuet si a unui ortodoxism fundamentalist cu iz de Tanacu. Imaginea unui om atarnat intr-un moment al carui impact l-a luat prizonier. Cu alte cuvinte imaginea trista a INADECVARII.

Marian Munteanu pur si simplu nu vadeste nici cea mai mica legatura cu ceea ce ar trebui sa insemne un lider al anului 2016 in Romania europeana si o candidatura la Primaria Capitalei in 2016 pentru care nu am auzit nicio solutie, niciun element de constructie. Iar carisma si legenda nu sunt suficiente pentru a acoperi aceste vicii de fond ale candidaturii.

Ar fi avut sansa de a reprezenta o autentica resetare daca reusea sa ofere surpriza unei imagini proaspete pentru viitor, nu culoarul intunecos spre trecut. Sunt convinsa ca suspiciunile legate de parcursul pe alocuri cu iz sulfuros al domniei sale ar fi intrat pana la urma in planul al doilea daca ar fi fost acoperite de oferta solida a dlui Munteanu. Cat ea lipseste, suspiciunile raman in prim plan.

Chiar gestionarea trecutului este fundamental gresita. Dl Munteanu da raspunsuri nesigure, pare incurcat intre variante, poate intre minciuni, cand e intrebat cine si cand i-a propus sa candideze sau daca s-a vazut cu dl Magureanu in 2014, dupa cum pretinde dl Florin Ghiulbenghian. Intra in ecuatia negarilor privind antioccidentalismul si antisemitismul propriilor lui declaratii, dar nu poate afirma clar, explicit, cine este, in ce crede si ce vrea sa ofere. Si din tot ce spune respira ortodoxismul - fundamentalist cu ecou de Tanacu.

In loc sa raspunda cuviincios temerilor, sa le calmeze rational si sa isi creeze un profil nou, dl Munteanu se ratoieste la ONG-uri, acuza contestatarii, se victimizeaza stangace si transpirat, se scufunda in trecut ca un inainte de vreme

Nici macar periculos cu adevarat nu mi se pare, ci jalnic.

Daca aceasta candidatura a dlui Munteanu ar fi fost atent pregatita in mai stiu eu ce laboratoare secrete, este de presupus ca ar fi aratat mai bine.

Deci inasasi prestatia trista a dlui Munteanu imi confirma ceea ce stiam din diverse surse. Si anume ca unde noi cautam marete conspiratii servite in plicuri, nu e decat efectul unei imense degringolade a unui partid care nu mai are solutii, nu mai are suflu si intra pe calea unei sinucideri rapide pentru ca nu mai are lidership.

Si dna Gorghiu si dl Blaga mi se par lideri de mica anvergura a caror singura grija pe lume este ca nu cumva sa permita cresterea unei alte personalitati amenintatoare pentru functiile lor.

De aceea orice potentiala candidatura din partid ar fi avut soarta pe care au avut-o si dl Busoi (nu ca domnia sa ar fi fost o solutie glorioasa) sau dl Orban, adica sa fie sapat de la varful PNL pana cand i se lua si putinul oxigen electoral pe care-l avea pentru ca nu cumva mai apoi sa revendice sefia partidului. Asta i se va intampla probabil si dlui Munteanu daca s-ar pune in mod serios problema sa castige, nu am nicio indoiala. Si cand joci pe mize atat de mici, nu ai cum sa fii in jocul politic mare.

Fata in fata cu valul de critici, dna Gorghiu se ia la harta cu societatea civila si vede in ele argumentul decisiv al alegerii solutiei perfecte. Perfecta pentru ce?

Da, este posibil ca Marian Munteanu sa invinga, mai ales daca Liviu Dragnea va intra in puscarie si in PSD se va declansa lupta salbatica pentru putere. Dar o va face impotriva electoratului traditional al PNL, bazandu-se pe electoratul orfan vadimist, valorificand nu speranta pentru viitor, ci frica de trecut, de strainatate, pacatoasa victimizare mioritica si ura.

Pentru ca nu s-a ridicat la inaltimea electoratului care vrea solutii, reforma si viziune, conducerea PNL vrea sa castige ridicand la urne zona intunecata. Cand nu ai capacitatea sa oferi substanta, te refugiezi in "perfectiunea" nationalismului, cand nu poti oferi viitor, activezi trecutul. Deja liberalii au primit felicitari pentru alegerea candidatului de la dna Le Pen, lidera extremismului francez, pupila lui Vladimir Putin.

Deci indiferent de rezultat, cu Marian Munteanu PNL se sinucide. Si teama de aceasta moarte incepe sa se propage in partid.

Am vorbit zielele acestea cu multi liberali. Oameni fara functii inalte initial entuziasti de solutia Marian Muntanu, terifiati dupa ce l-au auzit vorbind. Cu bunul simt care pare sa fi parasit autista conducere, unii liberali inteleg si pericolul, si consecintele.

Ramane de vazut daca in putinul timp ramas unda de soc va ajunge la sefia PNL si va determina o schimbare care sa scoata partidul de pe cursul vadimizarii.

Pentru ca riscul cel mare nu mi se pare acum ca PNL sa piarda primaria, ci sa derapeze in nationalism, sa devina partenerul extremistilor europeni finantati de Moscova. O asemenea victorie sinucigasa e mai rea decat o infrangere demna.

Iată una dintre cele mai deșănțate LINGUȘIRI făcute de un "ziarist" la adresa unui om politic după 1989

ZIARE.COM - Ioana Ene Dogioiu, Senior editorLuni, 23 Noiembrie 2015 - "Dacian Ciolos, un om" (n.red. mai trebuie să-și recite lingușelile)

Ce erori cred ca a facut Dacian Ciolos de cand presedintele l-a desemnat premier am scris deja. Parcursul nu a fost impecabil si vom vedea daca e vorba doar despre stangacii de etapa sau despre semnele prevestitoare ale unui esec.

Dar la fel de clar mi se pare ca dl Ciolos este o specie rara de demnitar. Cel care va reusi si/sau va esua in demersul la care s-a angajat este pentru prima data dupa nici nu mai stiu cati ani un om, nu un costum umplut.

Una dintre principalele temeri exprimate dupa desemnarea domniei sale a fost ca pe langa un presedinte anti-comunicare vom avea si un premier pe masura. Eram avertizati ca, pe langa dl Ciolos, dl Iohannis ni se va parea vorbaret si comunicativ.

Dar, surpriza, dl Ciolos chiar comunica, poate mai bine decat tot ce am vazut pe scena politica romaneasca pana acum. Comunica, nu numai vorbeste. Fara aroganta golaneasca, asa ca Victor Ponta, fara verbe ascutite si accente demolatoare ca Traian Basescu, fara retorica umflata de figuri de stil extrem de plastica a lui Crin Antonescu.

Nu, dl Ciolos, asa cum l-am auzit la Romania Actualitati, asa cum l-am auzit in Parlament in ziua investirii, comunica omeneste, ii vorbeste normal interlocutorului, asa cum fiecare dintre noi vorbim cu semenii nostri, nu pentru a epata, nu pentru a soca, nu pentru a fi memorabili, ci pentru a ne face intelesi.

Dl Ciolos nu peroreaza, nu e didactic, nu e fortat spiritual, nu scuipa aschii. E natural si, de aceea, foarte convingator.

Pentru mine, ca spectatoare a scenei politice de atatia ani, discursul fara emfaza, fara stridente, fara lemn, cu accente clare, dar nu ostentive al dlui Ciolos este reconfortant, recunosc..

Si, bineinteles, m-am surprins uimita de normalitate. "Cei care ma privesc si ma asculta pot sa observe si alte defecte, insa, atunci cand ele sunt spuse cu buna credinta, incerc sa le integrez si sa le corectez atat cat imi sta in putinta (...)

Eu prefer sa-mi asum greseala si sa platesc atunci cand e cazul sa platesc pentru aceasta greseala, decat sa o ascund si sa mint oamenii pentru asta. Si, cum v-am spus, acolo unde sunt pus sa fac, fac atat cat pot, pana cand oamenii au incredere in mine".

Si da, deocmadata, dl Ciolos pare cu adevarat permeabil la critica. Si nu ma refer numai la gafele majore, ca in cazul retragerii unor ministri inainte de investire. Dar si cand este vorba despre nuante, despre directii.

Dupa ce a fost criticat pentru lipsa din program si discurs a temei birocratiei excesive, ea a aparut. A fost criticat pentru lipsa de transparenta reala. Promite sa aflam lucruri importante la nivelul ministerelor in urmatoarea perioada. A fost criticat pentru poza de grup a Guvernului cu adevarat lamentabila, isi asuma eroarea si promite refacerea ei.

Cred ca e nevoie de multe fapte pana cand bunele intentii sa devina certitudini care sa mai si stearga unele momente delicate. De exemplu, e nevoie de multa transparenta ca sa uitam de audierea la secret a domnilor Toba si Motoc.

Dar deocamdata toate acestea mi se par semne bune. Semnele unui alt tip de atitudine a guvernantului in raport cu guvernatului, a demnitarului in raport cu contribuabilul care ii plateste leafa, telefonul, masina, secretara si soferul.

Nu cred ca poporul acesta asteapta de la noul guvern ca de maine sa curga laptele si mierea pe strazi, iar ploaia sa fie cu carnati. Nici nu cred ca cineva asteapta reforme majore in scurt timp. Timpul e prea scurt si asemenea decizii ar fi de-a dreptul nepotrivite pentru un guvern de tehnocrati.

Includerea modificarilor legislatiei electorale in programul de guvernare mi s-a parut de altfel o eroare din fericire si ea corectata.

Ceea ce insa cred ca asteapta este sa vada o alta atitudine in care aroganta sa fie inlocuita de smerenie, din care greseala nu poate disparea, dar asumarea si corectarea ei sa fie obligatorii, in care sa existe o reala comunicare, omeneasca, directa si in care cetateanul, cat e el de neinsemnat, sa fie respectat, sa se simta cu adevarat respectat.

Din acest punct de vedere, dl Ciolos mi se pare pe calea cea buna. Daca va reusi si sa o tina, dependent de partide, flancat de trimisii lor deghizati in tehnocrati, ramane de vazut.

Ramura băsistă a propagandei condusă de Ion Cristoiu o deconspiră pe ONG-ista progresistă Dogioiu, cea care îl lingușește grotesc pe Cioloș și cea care a repornit Cultul Personalității la adresa lui Cioloș

Gîndul de marți, 24 noiembrie 2015 - Salut în persoana Ioanei Ene Dogioiu prima mulgătoare fruntașă din presa noastră! Luni, 23 noiembrie 2015

„Mulţi ziarişti, unii dintre ei chiar lideri de opinie, văd în Dacian Cioloş o vacă bună de muls”, atrăgeam atenția pe cristoiublog.ro că premierul Guvernului Meu al lui Klaus Iohannis traversează în aceste zile experiența Cîntării Cîntărilor prin care au trecut toți premierii postdecembriști de pînă acum. Pînă mai ieri un nimeni pentru ziare, site-uri, televiziuni de știri, bloguri, radiouri și chiar facebook-uri, Dacian Cioloș a devenit brusc o Stea și nu una oarecare, cum sunt cu sutele în România de azi, ci o Stea unică pe bolta țării, pe cale de a străluci ca Soare.

Asistăm la un incredibil efort de fantezie pentru a i se descoperi și înălța în slăvi trăsături ieșite din comun, astfel încît o clipă ai impresia că, prin desemnarea lui Dacian Cioloș ca premier, ai devenit brusc contemporan cu Decebal, Mihai Viteazul, Aprodul Purice, Tudor Vladimirescu, Moș Ioan Roată, Peneș Curcanul, Ciobanul din Miorița, Ionel Brătianu și Prîslea cel Voinic cu tot cu merele, ieșiți din mausolee concomitent pentru a se întrupa într-o singură făptură, pe numele ei de buletin: Dacian Cioloș.

Desigur, dacă, supărîndu-l pe Klaus Iohannis că nu i-a ținut paltonul, Dacian Cioloș ar fi dat de a dura pe treptele Palatului Victoria, pentru că liftul nu merge, cei care se întrec în a-l unge cu miere pentru a fi mai bun la lins, l-ar umple imediat cu catran.

Ioana Ene Dogioiu publică în pe site-ul Ziare.com poemul în proză intitulat Dacian Cioloș, un om.

Nu e un titlu nou. Toți cei lustruiți prin Cultul personalității au fost la un moment dat, pentru cobzarii cu condei, Un om. Un om a fost și Carol al Ii-lea. Un om a fost și Nicolae Ceaușescu. Ba chiar și Stalin a fost un om, dat fiind că lucra pînă noaptea tîrziu, de-și ziceau consomoliștii îndrăgostiți în trecere prin Piața Roșie, Uite, arde lumina la Kremlin! Marele Învățător lucrează! Hai, dă-mi un pupic!

Dacian Cioloș n-are nici măcar două săptămîni de apariții publice. Pentru Ioana Ene Dogioiu e suficient ca să-l proclame cel mai bun comunicator din ultimii 25 de ani, lăsîndu-i mult în urmă pe Traian Băsescu și pe Crin Antonescu:

„Dar la fel de clar mi se pare ca dl Ciolos este o specie rara de demnitar. Cel care va reusi si/sau va esua in demersul la care s-a angajat este pentru prima data dupa nici nu mai stiu cati ani un om, nu un costum umplut.

Una dintre principalele temeri exprimate dupa desemnarea domniei sale a fost ca pe langa un presedinte anti-comunicare vom avea si un premier pe masura. Eram avertizati ca, pe langa dl Ciolos, dl Iohannis ni se va parea vorbaret si comunicativ.

Dar, surpriza, dl Ciolos chiar comunica, poate mai bine decat tot ce am vazut pe scena politica romaneasca pana acum. Comunica, nu numai vorbeste. Fara aroganta golaneasca, asa ca Victor Ponta, fara verbe ascutite si accente demolatoare ca Traian Basescu, fara retorica umflata de figuri de stil extrem de plastica a lui Crin Antonescu.

Nu, dl Ciolos, asa cum l-am auzit la Romania Actualitati, asa cum l-am auzit in Parlament in ziua investirii, comunica omeneste, ii vorbeste normal interlocutorului, asa cum fiecare dintre noi vorbim cu semenii nostri, nu pentru a epata, nu pentru a soca, nu pentru a fi memorabili, ci pentru a ne face intelesi.

Dl Ciolos nu peroreaza, nu e didactic, nu e fortat spiritual, nu scuipa aschii. E natural si, de aceea, foarte convingator.

Pentru mine, ca spectatoare a scenei politice de atatia ani, discursul fara emfaza, fara stridente, fara lemn, cu accente clare, dar nu ostentive al dlui Ciolos este reconfortant, recunosc.”

Am aproape 50 de ani de scris cărți, eseuri, articole. Niciodată n-am scris în acești termeni entuziaști despre un om viu. Ba chiar nici despre un om mort n-am scris așa, dacă mă gîndesc la eseurile mele critice despre Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Regina Maria, Carol al II-lea, Mareșalul Antonescu.

Pe cristoiublog.ro explicam astfel acest dezgustător Cult al Personalității unui demnitar aflat în primele zile de funcție și, prin urmare, lipsit încă de argumentele unor realizări de după măcar o lună de mandat: „Ca şi în cazul tuturor premierilor şi preşedinţilor postdecembrişti, mulţi ziarişti, unii dintre ei chiar lideri de opinie, văd în Dacian Cioloş o vacă bună de muls. Ei ştiu din experienţă că un nou în funcţie şi, îndeosebi, un nou absolut într-o funcţie precum Dacian Cioloş, e sensibil acum la început, la vorba dulce. Şi cum vorba dulce mult aduce şi ziariştilor, mulţi se grăbesc să-l alinte pe premier acum la început, cât mai e cast, în planul experienţei moldo-valahe.”

Dacă Dacian Cioloș e o vacă bună de muls, nu pot decît să salut în persoana Ioanei Ene Dogiou prima mulgătoare fruntașă din presa noastră!

(Fluierul)