Inca de la aparitia istorica a statului, cetatenii sai au platit impozite. In antichitate, la Atena si Roma se plateau impozite pe imobilele detinute, pe comertul cu marfuri, pe sclavii aflati in proprietate. In evul mediu, in tarile romane se plateau oieritul, fumaritul, mestesugitul si cite si mai cite. Sigur ca in capitalism toate aceste forme de impozitare au evoluat si in toate societatile moderne de astazi sistemul de impozite si taxe este atit de crud si nemilos ca depaseste insasi… Moartea. Exista si un proverb, pe care bineinteles ca il cunoateti, ” de moarte si de impozite nu se poate scapa” .

In Germania este la fel. Toti cei care muncesc, au o posesiune sau opereaza pe piata comunitatii in vreun fel anume…platesc impozite. Impozitele sunt directe si indirecte, pe venit, pe profit, pe avere, pe capital si asa mai departe, incit daca le luam la rind, pe fiecare in parte, ne zapacim cu totul. Tocmai de aceea, in postarea de fata ne vom ocupa numai de impozitele pe care trebuie sa le plateasca in Germania cetatenii romani care au calitatea de angajat, liber-profesionist sau angajator. Astfel, contributiile pe care le plateste un angajat roman in Germania sunt:

1.impozitul pe salar- Lohnsteuer;

In Germania, impozitul nu este unic asa cum este in Romania, tuturor cetatenilor aplicindu-li-se aceeasi cota ( 16 la suta), indiferent de nivelul de venituri. Ba mai mult, in Germania impozitul se calculeaza in functie de 2 criterii diferite:

1. importanta muncii facute

si

2 situatia familiala a angajatului.

Avind in vedere primul criteriu, impozitul este progresiv, prima transa de impozitare este de 15 la suta si se aplica tuturor veniturilor anuale obtinute pina la valoarea de 7 664 euro. (Eingangsteuersatz sau rata minimă de impozitare).

Pentru următoarea tranşă de venit cota de impozitare creşte la aproximativ 24%, iar începând de la 12.740 €, cota de impozitare continuă să crească, plafonul cotei de impozitare fiind de 42%.

Daca un angajat depaseste nivelul brut de 17.900 de euro anual, atunci el este obligat sa plateasca si o taxa suplimentara de 5,5%, asa-numita taxa de solidaritate, adica taxa instituita in vederea reconstructiei ( reunificarii) Germaniei de Est.

Scriam ca al doilea criteriu este situatia familiala a angajatului. Aici s-au stabilit sase clase de impozitare care difera in functie de situatia familiala a fiecaruia. Astfel,

Clasa I este clasa pentru angajaţii necăsătoriţi,

Clasa II este clasa de impozitare pentru angajaţii care cresc singuri unul sau mai mulţi copii( divortati sau necasatoriti),

Clasa III este clasa de impozitare avantajoasă pentru angajaţii căsătoriţi cu copii, partenerul urmând să fie clasificat în clasa V de impozitare, (de obicei clasa 3 se stabileste pentru sotul cu veniturile mai mari, acolo unde exista diferente majore intre venituri)

Clasa IV este pentru angajaţii căsătoriţi, fiind perfect identică cu clasa I, dar in cazul acesta şi partenerul obţine clasa IV,

Clasa V este clasa de impozitare dezavantajoasă pentru căsătoriţi în cazul în care partenerul se află în clasa III,

Clasa VI este clasa de impozitare pentru angajaţii care obţin mai mult de un salariu brut peste 400 de euro lunar.

Am facut aceasta enumerare succinta pentru a va forma o idee. Avantajul acestui sistem este ca angajaţii căsătoriţi pot stabili în funcţie de salariul pe care îl câstigă şi eventual, în urma unei consultaţii cu un contabil, ce clasă de impozitare este recomandată partenerilor lor de viata.

In general, romanii aflati la munca pe teritoriul german sunt incadrati in clasa 1 de impozitare (necasatoriti, fara persoane in ingrijire), incadrare dezavanatajoasa, dar romanii nu stiu chestia asta la momentul angajarii. Plata impozitului se face astfel: angajatorul reţine impozitul pe venit, cu fiecare plata a unei remuneraţii şi plăteşte suma direct către administraţia financiară.

2. asigurarea de sanatate –Krankenversicherung–(aproximativ 14,4% din salariul brut)- se plateste 50 la suta de catre angajator si 50 la suta de catre angajat;

3.asigurarea de ingrijire- Pflegeversicherung-(1,7% din salariul brut), respectiv1,95% daca angajatul are cel putin 24 de ani si nu are copil-

4. asigurarea pentru somaj –Arbeitslosenversicherung– (6,5% din salariul brut) se plateste 50 la suta de catre angajator si 50 la suta de catre angajat;

5.asigurarea pentru pensie -Rentenversicherung- (19,5% din salariul brut) se plateste 50 la suta de catre angajator si 50 la suta de catre angajat;

In plus, angajatorul mai trebuie sa plateasca in favoarea angajatului sau: asigurare privata in caz de boala ( in caz de neplata este total raspunzator pentru riscul financiar in caz de boala a angajatului) si asigurarea legala in caz de accident sau boala profesionala.

Am citit prin ziare si pe net diverse povesti cu angajatori romani sau turci din Germania care nu si-au indeplinit prevederile contractuale fata de salariatii lor. Exista si asemenea situatii in Germania. Tocmai de aceea va recomandam ca in momentul in care veti descoperi o asemenea situatie sa ne cereti un sfat.

Cu respect, Dan Constantin Goldis

UPDATE: Daca doriti sa va calculati salariul net din Germania, aveti aici un instrument cu o aproximatie satisfacatoare:

Calculator

(Fluierul)