00:13
Comentarii Adauga Comentariu

BATAIE DE JOC! INCREDIBIL! Membru PNL despre Avram Iancu | “Un criminal, descreierat!”. Despre românii care-l apără pe Iancu: “Mari dobitoci!”. Despre revoluționarii lui Avram Iancu: “Proștii ăia de țărani români!”



Un membru al PNL Brașov, Mihai Codruț Nanu, a postat un mesaj pe facebook în care afirmă că Avram Iancu este „un criminal care a ucis civili la Vințu de Sus”. Mesajul său vine ca urmare a reacției virulente a opiniei publice la faptul că președintele Iohannis nu a promulgat legea prin care Avram Iancu era declarat erou național.

Aceștia sunt numiți „dobitoci” de către politicianul PNL. Mai mult, într-un alt comentariu, Mihai Codruț Nanu afirmă că Iancu era „descreieratul ăsta„, iar revoluționarii săi erau „proștii aia de țărani români”, titrează ActiveNews.

Declarațiile lui Mihai Codruț Nanu nu sunt surprinzătoare acesta având la coperta de facebook un steag al „Transilvaniei” independente, în care comentează în termeni negativi unirea de la 1918.

Blogul său este recomandat pe pagina oficială a PNL Brașov la categoria „bloguri liberale”.

Afirmațiile lui Nanu despre Iancu sunt preluate din teoriile istoricului Marius Diaconescu, cel care făcut studii postuniversitare la Universitatea “Eötvös Loránd” din Budapesta, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Şcoala de Doctorat din cadrul Secţiei de Istorie, specializarea în cadrul Catedrei de Istorie Medievală şi Premodernă a Ungariei.

Marius Diaconescu, absolvent de UBB şi conferenţiar la Universitatea Bucureşti, a fost contracarat atât de istoricul George Damian, cât și de profesorul Ioan Bolovan. Acesta din urmă îl acuză pe Marius Diaconescu de „grave lacune istorice şi istoriografice”! În general istoricii care au beneficiat de burse Soros au devenit, pe bani mulţi, denigratori ai valorilor şi istoriei naţionale.

(preluare Napoca News si Nasul TV)





Andreea Soare (.ro) "Romania, intre normalitate si delir…" - despre acest Nanu si mentorul sau, Marius Diaconescu de la Universitatea Bucuresti

10 OCT

In noaptea de 9 spre 10 Octombrie am purtat o discutie…las cititorii s-o incadreze in ce categorie considera ei ca merita. Marturisesc, totusi, ca daca respectiva conversatie ar fi avut loc cu vreo 2-3 ani in urma, reactia mea ar fi fost, cred, mai patimasa, in timp ce acum m-am amuzat in sinea mea, chiar daca zambetul imi era unul dispretuitor. Cu toate acestea, incercam sa gasesc o explicatie faptului ca Domnul Mihai Codrut Nanu, caci despre domnia sa este vorba, nu-mi starnise revolta; poate doar un sentiment de profunta tristete gandindu-ma la tara asta si la viitorul nostru ca natie.

Pe scurt, Domnul Mihai Codrut Nanu, membru PNL Brasov, este un tanar cu ambitii mari, se pare; am strecurat pe parcusul discutiei noastre ideea unei posibile viitoare functii de senator ori deputat si, nu a parut sa-i displaca ideea respectiva.

Totusi, continua sa ma surprinda propria-mi lipsa de reactie. Concluzia: fie am imbatranit si m-am inteleptit, fie sunt tot mai obisnuita cu tendinta romanilor de a-si transforma calaii in eroi iar eroii in tradatori. Si-apoi, de ce mi-as toca nervii cu o persoana vadit pornita impotriva a tot ce inseamna Istoria Romaniei, istorie pe care acest tanar PNL-ist o considerea fabricata, pornit impotriva a ce el numeste “minciunile Academiei Romane cu privire la formarea Statului Roman” ? La “auzul” cuvantului “Dacia” si, nu ma refer la marca de automobile, Domnul Nanu mi-a replicat scurt si sec:”Aoleu, lasa-ma si cu Dacia! Alta facatura.”

L-as fi intrebat cine, dupa parerea lui, ne sunt stramosii insa, m-am temut ca raspunsul sau m-ar putea soca definitiv.Mai auzisem eu din gura unui cetatean ungur de peste granita, ca acolo, elevii invata ca nu exista nicio legatura intre daci si romani si ca, aceasta legatura ne-am inventat-o noi din dorinta de-a ne fabrica un trecut glorios. De fapt, dacii ar fi fost un popor care…s-a “evaporat”. Ceva similar dinozaurilor…Intorcandu-ma la Domnul Nanu, deja, ii simtisem dispretul atunci cand a aflat ca sunt originara din Barlad-Vaslui (Moldova).

Am pus totul pe seama numarului mare de moldoveni aflati in Brasov. I-am spus ca actualmente traiesc in Buzau, tatal meu fiind buzoian. Aici, Domnul Nanu a gasit de cuviinta ca era momentul sa ma “lumineze”. De fapt Buzaul s-ar afla tot in Moldova dar buzoienii traiesc intr-o continua negare iar, ragatenii, probabil, sunt tot un soi de moldoveni al caror accent, spune el, e tot unul moldovenesc. Ii puteam simti un aer de superioritate datorat simplului fapt ca el e ardelean. Nimic mai fals, Domnul Nanu marturisindu-mi originile sale prahovene.Ca sa vezi! A tinut sa precizeze ca e si roman.Eu as fi adaugat niste ghilimele. Dar, poate, sunt eu mai rautacioasa :)

Domnul Nanu mi-a vorbit despre urma de civilizatie ce disparuse odata cu venirea moldovenilor si-a oltenilor, acestia fiind responsabili de distrugerea a tot ce ne lasase mai frumos civilizatia austro-ungara fara de care, eram vai de noi, nu-i asa (?!) Fara sa vreau mi-am amintit de Sabin Gherman si piticii, pardon, miticii lui.

Domnul Nanu a impins discutia mai departe aratandu-mi indignarea sa fata de romanizarea fortata a Ardealului unde, spunea el, pana-n 1965 nu exista loc in care romanii sa fie majoritari, probabil,incercand acreditarea ideii ca romanii nu ar avea dreptul de-a emite niciun fel de pretentie in privinta Transilvaniei si Banatului. Mi-am amintit de afirmatiile pline de manie ale lui Laszlo Tokes cu privire la ceea ce el numea “ortodoxizarea fortata a Ardealului”.

Am tinut sa-i amintesc Domnului Nanu despre modul cum a fost stabilita frontiera ungaro-romana dupa primul razboi mondial, functie de ponderea etnica a fiecarei comune, am mai pomenit si de telegrama, mai mult sau mai putin secreta, a lui Fabricius…dupa care, mi-am luat ramas-bun. Desigur, din vorba in vorba, ii povestisem despre bunicii mei materni care, din pricina unui concurs de imprejurari nefericite, au ales sa se stabileasca langa Timis, de unde au si fost deportati in ’51, mama mea nascandu-se si copilarind in domiciuliu fortat. Adica, in plin camp. Dar asta e alta poveste.

Domnul Nanu mai c’ar fi incercat sa ma convinga de faptul ca inclusiv venirea bunicilor mei ar fi fost rezultatul amintitei romanizari fortate. Tentativa oricum sortita esecului din cel putin doua motive: imi cunosc prea bine povestea de viata a familiei mele si, oricum, bietii bunici ajunsesera in Banat cu mult inainte de 1965.

Desi intr-o maniera mai mult sau mai putin voalata, Domnul Nanu mi-a dat de inteles ca parerea lui despre Moldova si moldoveni nu era una prea stralucita. Moldova o regiune murdara iar moldovenii niste necivilizati, aruncandu-mi:”nici macar nu puteti da vina pe unguri”. Se pare ca in opinia sa, inclusiv Harghita si Covasna sunt tot victimile romanilor moldoveni dar si ale dezinteresului de la Bucuresti si, in niciun caz ale UDMR, domnul Nanu nefiind deloc surprins ca, in aceste conditii secuii cer autonomie.

Se pare ca domnul Nanu nu e la curent nici cu faptul ca UDMR face legea de peste 20 de ani in acele judete, nici de defrisarile salbatice facute tot de un cunoscut lider UDMR-ist al carui nume imi scapa acum, nici de faptul ca nici macar majoritatea secuilor intelepti nu-si doresc aceasta autonomie, fiind constienti ca aceasta pretentie este doar un moft udmr-isto-extremist, ei nedorind decat un trai decent, alaturi de etnicii romani din cele doua judete si nu conditiile mai mult decat mizere pe care sunt obligati sa le indure. in mare parte, tot din pricina UDMR-ului. Referitor la Harghita si Covasna, am avut pornirea sa adaug:”iata un model de romanizare fortata”. M-am abtinut.

Domnul Nanu m-a invitat sa ma documentez pe historia.ro etc… Pret de cateva clipe m-am intrebat de unde-mi parea cunoscuta aceasta denumire? Dupa un usor efort de memorie, mi-am amintit ca in paginile acestei publicatii Profesorul universitar Marius Diaconescu publicase un articol incendiar in care se intreba daca Avram Iancu poate fi considerat un erou sau un criminal? Oricum deviza lui fusese una singura, si-anume: “sa dam in cap la unguri”.

Asadar, romanii ardeleni luptasera pentru…care drepturi? Acelasi Profesor Diaconescu care, din punctul meu de vedere si nu doar, s-ar inscrie cu succes in categoria “Senzationescu”, si-a expus recent parerea despre necesitatea schimbarii Imnului National, ocazie cu care, domnia sa spunea ca, cel putin,unele versuri sunt prea greoaie si-ar trebui schimbate dand dovada c-am depasit momentul “datului in cap ungurilor”. Prea bine nu am inteles legatura insa, nu am putut sa nu remarc repetitia obsesiva a sintagmei “dam in cap ungurilor”.

Gandul meu a zburat la modul in care ne-au umilit francezii, apoi norvegienii. Desigur, la acel moment, m-au incercat tot felul de sentimente. Sunt sigura ca si pe mare parte dintre dumneavoastra. Apoi, m-am gandit la cele doua exemple de persoane publice, respectiv istoricul Marius Diaconescu-formator al generatiilor viitoare- si Mihai Codrut Nanu-posibil viitor parlamentar din partea PNL Brasov in legislatura urmatoare- si, m-am intrebat daca, realmente, avem nevoie de “ajutor” extern pentru a ne face rau?!

Mi-am amintit, de-asemenea, de apelul socant al fostului consilier prezidential, Peter Eckstein-Kovacs, care ii indemna pe romani ca, la apropiatul recensamant, sa se declare maghiari. Si, iarasi, m-am intrebat in ce masura acest indemn isi va produce efectele scontate? Acum, nu. Insa, peste 3-4 ani…

Nu am putut trece cu vederea si modul in care acelasi Eckstein-Kovacs, unul din liderii UDMR, le prezenta romanilor si benefiicile pe care aceasta transformare etnica le-ar atrage dupa sine, respectiv, posibilitatea de-a gasi un job bun in Ungaria sau doar o tranzitare mai usoara a tarii vecine in calatoriile lor viitoare. Asta in conditiile in care, aceasta formatiune politica numita UDMR, se afla, totusi, la guvernarea Romaniei.

In noaptea de 9 spre 10 Octombrie mi s-a reconfirmat veridicitatea zicalei : “intotdeauna e loc si de mai…rau”.

* * *

Stiu ca, la fiecare 4 ani, pe tot mai multi romani ii framanta intrebarea cetateanului turmentat: “eu cu cine votez?” Ei bine, eu am gasit raspunsul: ii votez pe toti. Da, da. Pe toti intrucat, pentru mine, toti sunt o apa si-un pamant, iar interesul national de care fac dansii caz, nu este nici pe departe preocuparea lor; asadar, voi aplica stampila in dreptul fiecarui candidat/partid. De ce? Pentru ca intr-o tara in care voteaza si mortii, refuz sa le ofer posibilitatea de a profita de absenta mea la vot, riscand a-mi fi trecuta semnatura, fara stirea mea, pe cine stie ce lista in favoare vreunui candidat si (sau) partid.

Inchei cu un indemn: mergeti la vot si, aveti mare grija cui acordati votul dumneavoastra pentru inca 4 ani. Nu vreau sa par vreo baba Vanga dar, ma tem ca, in ritmul asta, chiar ne indreptam catre disparitia Statului Roman si, treptat, a noastra ca natie.

(preluare https://andreeasoarero.wordpress.com/2011/10/10/182/)





Marius Diaconescu - „Avram Iancu, erou sau criminal?” - Avram Iancu şi (contra)revoluţia românească din Transilvania în 1848-1849

Autor Marius Diaconescu 18.05.2011

Avram Iancu este un simbol pentru românii din Transilvania. Alături de Horea şi de episcopul unit Ioan Inochentie Micu Klein, Avram Iancu înseamnă jertfă pentru libertăţile politice ale românilor ardeleni. Devenit erou printre moţi cu ocazia evenimentelor din 1848-1849, considerat un simbol al luptei românilor pentru drepturi politice încă din timpul vieţii, amintirea lui Avram Iancu trezeşte şi azi sentimente şi emoţii puternice pentru orice român din Transilvania. Sentimentele nu trebuie totuşi să umbrească adevărul istoric. Iar în legătură cu Avram Iancu şi cu evenimentele din 1848-1849 din Transilvania istoricii nu s-au sfiit să construiască mituri.

Revoluţie sau contrarevoluţie românească în Transilvania în 1848-1849?

Conform majorităţii definiţiilor, revoluţia este o schimbare radicală a sistemului de guvernare printr-o mişcare populară, adesea prin forţă. Ungurii au făcut revoluţie în 1848-1849. Au schimbat regimul de guvernare austriac absolutist cu unul maghiar democratic şi liberal. Schimbarea a fost efectuată cu ajutorul forţei acolo unde a fost cazul. Armata revoluţionară a luptat până la final pentru apărarea revoluţiei. Ce au făcut românii din Transilvania? Românii s-au opus revoluţiei maghiare deoarece guvernul revoluţionar a decis unirea Transilvaniei cu Ungaria şi mai ales, pentru că nu a adoptat o politică democratică faţă de minorităţi.

Lipsa unui program coerent de recunoaştere a minorităţilor naţionale în noua Ungarie a determinat reacţia românilor. Din perspectivă românească, românii au făcut revoluţie în Transilvania. Liderii politici români au considerat că mişcarea lor face parte din revoluţia ce a cuprins cea mai mare parte a Europei. Discursul politic al liderilor a insuflat maselor ideea de schimbare radicală, mai ales prin promovarea proiectelor de împroprietărire a iobagilor şi de desfiinţare a iobăgiei.

În toamna anului 1848, acolo unde a fost posibil, românii au schimbat regimul revoluţionar maghiar cu unul românesc. Nu au permis ungurilor să instaureze o administraţie ungurească în Munţii Apuseni, singura regiune din Transilvania ce a rezistat presiunii militare maghiare. Românii s-au organizat după principiile autoguvernării, şi-au înarmat propria armată, adică au apelat în parte la instrumentarul general revoluţionar.

Imaginea evenimentelor în analiza istorică trebuie să fie de ansamblu, globală, nu trebuie îngrădită doar la nivel local. Evenimentele locale trebuie să fie integrate într-un context mai larg, care să cuprindă cel puţin alte evenimente sau procese istorice cu care au fost în conexiune.

Dintr-o perspectivă globală (n.red. marxista), de ansamblu, românii au făcut contrarevoluţie, deoarece au fost instrumentul vechii guvernări absolutiste austriece împotriva revoluţiei maghiare. Folosindu-se de sentimentele de antipatie dintre români şi maghiari, austriecii, după ce au pierdut puterea în Transilvania în favoarea ungurilor, i-au manipulat pe români şi i-au folosit ca armată de gherilă împotriva ungurilor.

Cu ce i-au atras austriecii pe români? Le-au promis românilor ceea ce le refuzau ungurii: recunoaşterea naţiunii române ca naţiune politică. Ba mai mult, au cochetat cu ideea transformării Imperiului Habsburgic într-o confederaţie după modelul american sau elveţian, în care Transilvania, administrată de români, urma să formeze nucleul unui regat dacic cu coroană austriacă. Românii au rezistat împotriva armatei revoluţionare maghiare în Munţii Apuseni sub conducerea lui Avram Iancu.

Avram Iancu – originar dintr-o familie românească înstărită

Avram Iancu era fiul unui jude domenial, adică administrator fiscal, o funcţie importantă pe plan local la vremea aceea. Situaţia materială mult superioară majorităţii românilor i-a permis să urmeze şcoli la Abrud şi Cluj. După ce a urmat dreptul la Cluj, a fost cancelist, adică funcţionar subordonat protonotarului, la Tabla regească din Târgu Mureş, o instanţă superioară de judecată din Transilvania. Cancelistul urma de fapt o perioadă de practică în sistemul judecătoresc necesară pentru pregătirea examenului de avocat. La 24 de ani, în primăvara anului 1848, a luat deja examenul de avocat.

Autorităţile habsburgice îl considerau periculos

Declanşarea revoluţiei maghiare, în 15 martie, l-a prins încă la Târgu Mureş, probabil chiar în perioada examenului de avocat. La Tabla regească erau mai mulţi cancelişti români, care au făcut declaraţii revoluţionare la fel ca şi colegii lor maghiari, secui şi saşi. Avram Iancu a plecat prin ţară la finalul lunii martie împreună cu alţi cancelişti români şi era luat în vizorul autorităţilor habsburgice ca posibil agitator revoluţionar.

Cel puţin în primăvara anului 1848, Iancu nu se implică prin discursuri incitante la adunările românilor. Deşi încă observator inactiv în comparaţie cu alţi colegi ai săi cancelişti, era considerat un potenţial pericol de către autorităţi, probabil datorită pregătirii sale juridice şi relaţiilor sale cu ceilalţi lideri români.

Un lucru e cert: autorităţile nu agreau prezenţa lui Iancu între românii din Munţii Apuseni. Unii funcţionari cereau insistent ca Iancu să fie rechemat la Tabla regească din Târgu Mureş sub pretextul unei sarcini oficiale. Dar deja devenise avocat şi nu mai era sub autoritatea Tablei.

Moderat în privinţa libertăţii iobăgimii, radical în legătură cu drepturile politice ale românilor

Avram Iancu s-a remarcat cu ocazia organizării primei adunări a românilor la Blaj, în 30 aprilie 1848. Discursul său a fost moderat, îndemnându-i pe români să îşi îndeplinească sarcinile iobăgeşti cu punctualitate până când Dieta Transilvaniei (for legislativ echivalent parlamentului modern) urma să decidă ameliorarea situaţiei ţăranilor. Dacă în privinţa transformărilor sociale promovate de revoluţie a fost mai rezervat, Iancu a avut o atitudine fermă faţă de drepturile politice ale românilor.

Avram Iancu (centru) alături de principalii lideri revoluţionari români din Transilvania: Ioan Buteanu (stânga sus), Simion Balint (stânga jos), Petru Dobra (dreapta sus), Nicolae Solomon (dreapta jos)

El s-a pronunţat din start pentru apelul la forţă, în caz de nevoie, pentru dobândirea libertăţilor politice. El îi spunea unui funcţionar maghiar chiar în casa tatălui său: „Românul nu cerşeşte libertatea de la unguri; naţiunea română e destul de tare ca să-şi cucerească libertatea prin luptă“ (Documente privind revoluţia de la 1848 în Ţările Române. C. Transilvania, vol. III, Bucureşti, 1982, p. 369).

O lecţie de falsificat istoria românilor sub auspiciile Academiei Române

„Revoluţia“ românilor din Transilvania nu a scăpat deloc de falsificarea ei în Istoria Românilor editată sub egida Academiei Române. Metoda este deja clasică: decuparea şi scoaterea din context a unui fragment de document. Istoricul oficial al Academiei Române, fostul ministru al Educaţiei, Liviu Maior, susţine că Avram Iancu „s-a adresat ţăranilor“ (sublinierea noastră, M.D.) din Vidra de Sus cu aceste cuvinte: „Românul nu cerşeşte libertatea de la unguri; naţiunea română e destul de tare ca să-şi cucerească libertatea prin luptă“ (Academia Română, Istoria Românilor, VII/1, Bucureşti, 2003, p. 270).

De fapt, documentul citat de istoric, un raport din 9 mai 1848 al comitelui cameral către superiorul său despre adunarea din Vidra de Sus din 5 mai, unde a fost lume multă datorită praznicului, spune foarte clar că Avram Iancu i-a citit acestui funcţionar, în casa tatălui său, Alexandru Iancu, jude domenial (adică funcţionar supus direct comitelui respectiv), o proclamaţie scrisă în limba română, difuzată de preot, care îi îndemna pe români la luptă pentru libertate. După ce a citit textul proclamaţiei, adică a tradus-o în maghiară pentru comite, Iancu ar fi adăugat de la el fraza mai sus-citată de istoricul Academiei Române. Comitele spune clar: „În afară de aceasta, fiul judelui domenial, Avram Iancu, a adăugat: «românul nu cerşeşte...»“.

Nici vorbă că Avram Iancu ar fi rostit acea frază în faţa ţăranilor din satul său! Scrisoarea respectivă a fost adusă de un iobag din Câmpeni şi citită de preot enoriaşilor săi. Ba mai mult, tentativa tatălui lui Iancu de a confisca scrisoarea a pus în pericol familia sa, fiind ameninţat de ţărani. Ar mai fi plănuit tatăl lui Iancu să se refugieze din sat împreună cu toată averea sa dacă fiul său ar fi fost în fruntea ţăranilor? Dar acestea sunt detalii care nu contează când Academia Română vrea să impună o istorie oficială. Minciuna devine istorie. Iar dacă o scrie Academia Română, trebuie să fie adevăr!?

Arma lui Iancu a fost puşca, nu diplomaţia (n. red. Adica cf. autorului Avram iancu a fost un primitiv agresiv, nu?)

În vara anului 1848, în contextul în care cererile românilor formulate cu ocazia adunării naţionale de la Blaj din 15-17 mai nu au fost acceptate nici de Dieta Transilvaniei, nici de împărat, poziţia românilor s-a radicalizat. În cele două centre militare româneşti de la Orlat şi Năsăud trupele au refuzat subordonarea faţă de administraţia maghiară, în ciuda ordinelor venite de la Viena.

(Avram Iancu în mijlocul armatei revoluţionarilor români din Transilvania)

Constrâns de situaţia militară, împăratul a acceptat unirea Transilvaniei cu Ungaria şi a subordonat toată armata din Transilvania, inclusiv regimentele româneşti, noilor autorităţi. În Munţii Apuseni moţii s-au organizat militar sub conducerea lui Avram Iancu, devenind astfel al treilea centru de putere românească în Transilvania, alături de regimentele grănicereşti.

Diferenţa este că în cazul regimentelor erau militari instruiţi, pe când în Apuseni era o miliţie populară. Între 15‑28 septembrie 1848 s-a desfăşurat la Blaj a treia adunare naţională a românilor din Transilvania. Până atunci s-au remarcat liderii politici români prin declaraţii politice şi tratative cu ungurii şi austriecii.

La Blaj, în septembrie, atmosfera era prea încinsă pentru a se asculta îndemnuri şi discursuri în spiritul diplomaţiei şi negocierilor. După cum remarca Simion Bărnuţiu, un lider radical foarte activ al românilor ardeleni, cu greu ar fi supravieţuit vreun orator român dacă ar fi avut un discurs pacifist. În acest context, cei care s-au pronunţat pentru lupta armată au ieşit în prim‑plan. Avram Iancu a venit la Blaj cu circa 6.000 de moţi înarmaţi. Acesta este momentul începutului gloriei lui Iancu.

Împreună cu Austria împotriva ungurilor revoluţionari

În septembrie 1848, la Blaj, românii au decis să se alieze cu Austria şi să lupte împotriva ungurilor pentru restabilirea autorităţii habsburgice. Între timp, Casa imperială şi-a reformat sistemul de guvernare acceptând o constituţie liberală adoptată la Viena. Cauza alianţei cu Austria împotriva ungurilor este clar explicată de liderii români, chiar de Avram Iancu: ungurii au refuzat drepturile politice pentru români, în timp ce Casa imperială austriacă i-a recunoscut pe români ca naţiune politică.

Românii au denunţat unirea Transilvaniei cu Ungaria şi s-au pronunţat pentru restabilirea autorităţilor austriece în Transilvania. Imperialii i-au folosit pe români pentru a înlătura autorităţile maghiare revoluţionare. Comitetul Naţional ales de români la Blaj a coordonat organizarea politică şi militară a românilor în prefecturi şi legiuni, după modelul romanilor în antichitate, un apel simbolic la originile romane ale poporului român.

Practic, în toamna anului 1848 a început războiul dintre români şi unguri în Transilvania. Până în martie 1849, când armata maghiară condusă de generalul Bem a ocupat Transilvania, haosul era generalizat. Fiecare încerca să îşi impună autoritatea cu forţa. Execuţiile erau legitimate de hotărâri ale tribunalelor care reprezentau o autoritate sau alta. Au murit mii de români şi unguri. Jafurile, incendierile şi violurile erau la ordinea zilei.

Ţara Moţilor şi „craiul munţilor“ Avram Iancu

După ocuparea Transilvaniei de către armata maghiară, structurile politice ale românilor au fost desfiinţate. O parte a liderilor români au fost ucişi, iar alţii s-au refugiat împreună cu armata austriacă peste munţi, în Ţara Românească.

Doar regiunea Munţilor Apuseni a rămas sub autoritate românească, nefiind cucerită de unguri. Moţii înarmaţi, organizaţi sub conducerea lui Avram Iancu, au reuşit să reziste.

Era practic un război de exterminare. Execuţiile erau reciproce, fără să se ţină cont decât de principiile apartenenţei etnice şi fidelităţii faţă de un regim sau altul.

Atmosfera poate fi comparată cu cea din Iugoslavia, mai ales Bosnia şi Croaţia de după 1990. În aprilie-iunie 1849 au fost trei atacuri puternice ale ungurilor pentru ocuparea Ţării Moţilor. Bătălii importante s-au dat la Abrud, la Zlatna şi Fântânele. Românii conduşi de Avram Iancu au rezistat.

Câteva dintre crimele românilor în timpul „revoluţiei“

Românii nu au fost doar victime. Au fost la rândul lor călăi. Şi noi, românii, am ucis, am jefuit, am incendiat şi am violat. Mai mult sau mai puţin decât ungurii? În astfel de cazuri orice statistică sau evaluare cantitativă este fără sens. Documentele nu fac statistici, dar cantitatea poate fi exprimată printr-un singur cuvânt: mult.

În 14 noiembrie 1849, după înfrângerea revoluţiei maghiare cu ajutorul ruşilor, episcopul catolic de Alba Iulia îl informa pe superiorul său, arhiepiscopul de Esztergom, despre evenimentele din Transilvania şi starea Bisericii Române Unite (Arhiva primaţială din Esztergom, Ungaria, Scit. Cat. D. Erdély).

Episcopul a fost echidistant. A arătat starea jalnică a Bisericii româneşti, unii preoţi au fost spânzuraţi de unguri, alţii s-au refugiat. Atât ungurii, cât şi românii au jefuit veniturile Episcopiei de Alba Iulia. Povesteşte apoi ce au făcut românii. În Zlatna a fost prăpăd. Românii au ars casa parohială şi gimnaziul, au ucis mulţi unguri, pe alţii i-au jefuit.

Din 1.170 de unguri au mai rămas doar 500! În Abrud românii au devastat casa parohială şi şcoala, iar pe preot l-au ucis. În Vinţu de Sus nu a rămas piatră pe piatră, chiar şi pomii fructiferi din grădina parohială au fost tăiaţi şi arşi. În Aiud românii au incendiat biserica şi mănăstirea franciscană, au profanat altarul şi l-au rănit grav pe abate. În Baia de Criş a fost distrusă mănăstirea franciscană, în Glodeni şi Apalina preoţii unguri au fost ucişi.

Documentul inedit prezentat mai sus este un raport rezumativ referitor la Biserică. Câte altele mai zac prin arhive, unele necunoscute, altele nefolosite ca să nu fie deranjaţi unii dintre noi!

Nu contează cine a ucis mai mult, ungurii sau românii (n. red. "Nu conteaza" dar autorul ne spune doar de crimele romanesti si nu aminteste nimic din zecile de mii de crime facute de maghiari). Execuţiile au fost la ordinea zile şi nu fac cinste niciunei etnii, nici ungurilor şi nici românilor.

Dragostea nu are graniţe etnice

Iubita lui Iancu era o unguroaică de 14 ani din Abrud, Johanna Farkas, născută dintr- un tată unitarian şi o mamă romano-catolică. Fata l-a salvat pe iubitul ei cu ocazia unei ambuscade a trupelor ungureşti în Abrud.

Viaţa amoroasă a lui Avram Iancu în timpul revoluţiei ne oferă o lecţie interesantă. Dragostea lui Avram Iancu pentru unguroaica Johanna este un exemplu pentru potenţialul coabitării paşnice între români şi unguri în Transilvania. Chiar dacă sunt diferende, conflicte şi chiar crime între români şi unguri, dragostea nu alege pe criterii etnice.

Răsplata împăratului

După ce revoluţia maghiară fost înfrântă cu ajutorul Rusiei, trupele româneşti din Apuseni au fost dezarmate. Iancu a stat mai multe luni la Viena în 1849. Aşteptările sale faţă de răsplata împăratului pentru ajutorul dat de românii ardeleni armatei austriece împotriva ungurilor au fost mult mai mari decât putea să ofere Casa imperială. În ciuda mitului bunului împărat, mit care era frecvent invocat de românii ardeleni, dezamăgirile au fost prea mari.

Raţiunile politice imperiale nu concordau cu planurile lui Iancu şi ale românilor săi. În 1852, împăratul Franz Josef a efectuat o vizită în Transilvania. Deşi traseul a fost stabilit de consilierii imperiali, la insistenţele lui Iancu, împăratul şi-a schimbat traseul pentru a veni în Ţara Moţilor.

Avram Iancu nu a respectat protocolul şi s-a prezentat în audienţă la Câmpeni seara târziu, după ce împăratul s-a culcat. A încercat să îl determine pe şeful de cabinet să îl trezească pe împărat, dar în cele din urmă a fost nevoie de intervenţia gărzii pentru a-l alunga pe Iancu, care devenise prea insistent şi gălăgios. Cu altă ocazie, împăratul a vrut să îl decoreze pentru meritele din timpul războiului cu revoluţionarii maghiari. Avram Iancu, nemulţumit că nu s-au respectat promisiunile făcute românilor, a refuzat să primească decoraţia.

O mare de oameni l-au condus pe ultimul drum în 1872. Dar şi poliţia secretă maghiară

După încheierea agitaţiilor postrevoluţionare, Avram Iancu a profesat o vreme ca avocat. Sfârşitul vieţii sale este obscur. Se spune despre el că în ultimii ani de viaţă perinda prin cârciumi într-o fază dificilă de alienare mintală. Era tratat cu respect de contemporani, fiind considerat un simbol al revoluţiei şi al luptei naţionale româneşti.

Autorităţile nu au încetat să îl monitorizeze şi să îi urmărească acţiunile cu mare atenţie, mai ales din pricina potenţialului de a provoca agitaţii publice. La moartea sa, poliţia secretă maghiară a avut ordine clare de la Budapesta să se infiltreze printre oamenii care îl conduc pe ultimul drum, pentru a urmări starea de spirit a românilor. Erau vizaţi liderii politici români şi oaspeţii de peste Carpaţi. Ungurii erau conştienţi de valoarea titanului printre românii ardeleni.

Chiar decedat, Avram Iancu le dădea fiori ungurilor.

Moştenirea lui Avram Iancu – pasivismul politic

Dezamăgit de nerespectarea promisiunilor făcute de austrieci în timpul contrarevoluţiei, Iancu nu s-a implicat în viaţa politică, deşi anumite oportunităţi au apărut pentru români după 1851.

Abil în organizarea militară şi bun orator, în ciuda pregătirii sale juridice, Iancu nu excela ca politician şi diplomat. Pasivismul politic al celui mai activ lider al românilor ardeleni în 1848-1849 a marcat opţiunile politice ale românilor ardeleni.

În ultimii ani de viaţă a apucat să vadă că ungurii şi-au atins ţelul în 1867, când Casa de Habsburg a acceptat reorganizarea imperiului prin crearea regatului Ungariei cu autonomie extinsă şi unirea Transilvaniei cu Ungaria. Ce nu au reuşit cu armele în 1848-1849, ungurii au reuşit cu diplomaţia în 1867. În lipsa unui lider activ, românii au copiat, conştient sau nu, modelul pasivismului politic al lui Avram Iancu şi au refuzat să se implice în viaţa politică.

Deşi, după cum constata un contemporan al evenimentelor, ajuns jude regal (echivalentul unui judecător de la Curtea Constituţională de astăzi), Ioan cavaler de Puşcariu, românii puteau să aibă circa 7% din locurile din parlamentul Ungariei după 1867. Un procent care le-ar fi permis o poziţie politică similară cu cea a UDMR-ului astăzi: o amantă politică care ştie cu abilitate să îşi atingă ţelurile.

Apetitul românilor pentru eroi luptători a contribuit la formarea miturilor despre Avram Iancu. Rolul altor personalităţi româneşti în mişcările revoluţionare din Transilvania este minimalizat, Avram Iancu fiind perceput singurul lider al românilor ardeleni. E firesc, puţini ştiu de un Bărnuţiu, Bariţiu, Papiu Ilarian sau alţii. În schimb, vorba cântecului: „Avram Iancu suntem toţi!“.





Ioan Bolovan - Dupa Marius Diaconescu doar maghiarii aveau dreptul sa lupte pentru drepturi si sa faca revolutie la 1948, romanii nu. Dupa acest Diaconescu, Romanii nu aveau dreptul sa lupte la 1948 ca Transilvania sa nu fie anexata la Ungaria si daca au facut-o au facut-o pentru ca erau contra-revolutionari si aveau un conducator criminal, pe Avram Iancu

Autor Ioan Bolovan 02.06.2011

Sunt un cititor relativ constant (şi) al revistei Historia, însă numărul 113 din luna mai a.c. mi-a provocat o mare dezamăgire. În primul rând, pe copertă, pe fondul imaginii reprezentându-l pe Avram Iancu, un titlu provocator: „Avram Iancu, erou sau criminal?”.

Desigur, înţeleg foarte bine că din raţiuni de marketing, pentru a capta interesul publicului, ziarele şi revistele, uneori şi cărţile de specialitate dar nu numai, trebuie să conţină titluri care să te îndemne să le cumperi şi să le citeşti. Dar în acest caz consider că a fost o eroare regretabilă, o formulare total neinspirată şi incorectă. Coroborând titlul de pe copertă cu subtitlul unuia dintre cele două articole despre Avram Iancu pe care le conţine acest număr (este vorba despre materialul scris de domnul lect. univ. dr. Marius Diaconescu, de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti), respectiv «Câteva dintre crimele românilor în timpul „revoluţiei” », un cititor cu mai puţină cultură istorică ar rămâne doar cu imaginea aceasta, deformată, despre unul dintre cei mai importanţi lideri ai românilor din Transilvania în timpul revoluţiei de la 1848-1849. Astfel, între gestul provocator şi iresponsabil al lui Csibi Barna care în 15 martie a.c. l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu şi strategia de marketing a redacţiei, asociată cu articolul domnului Marius Diaconescu nu este nicio diferenţă. Doar că l-am mai condamnat încă o dată la moarte pe Avram Iancu!

În opinia noastră, subtitlurile din material, respectiv titlurile celor 13 subcapitole ale articolului domnului Marius Diaconescu nu-i aparţin unui istoric. Nu pot să-i aparţină unui istoric fiindcă uneori ele nu coincid cu conţinutul, iar alteori demonstrează dacă nu lipsă de onestitate şi deontologie profesională, cel puţin grave lacune istorice şi istoriografice! Dar să aduc câteva argumente în acest sens în continuare.

Prima nedumerire la citirea revistei a fost legată de faptul că autorul articolului despre Avram Iancu pe care îl voi comenta în continuare este un istoric ce nu s-a ocupat cu adevărat de anii 1848-1849, respectiv domnul Marius Diaconescu. După câte ştiu eu din timpul studenţiei sale şi mai apoi din volumele de Bibliografia istorică a României, lucrare/instrument de referinţă în orice istoriografie şi care este editată de câteva decenii de Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, domnul Marius Diaconescu este un cercetător al istoriei medievale a Transilvaniei.

Fireşte că nimeni nu-i interzice unui medievist să se documenteze şi să scrie despre alte subiecte istorice din antichitate sau perioade mai recente. Şi uneori o poate face cu rezultate bune, pe baza unor lecturi temeinice şi a respectării deontologiei profesionale. Alteori însă, mai cu seamă în subiecte sensibile, delicate, lecturile de suprafaţă îl pot împiedica pe cel care scrie tangenţial şi meteoric despre teme îndepărtate de domeniul lui de specializare să intre cu adevărat în spiritul epocii, să surprindă sensurile adânci ale unui eveniment sau personalităţi. Dacă mai este vorba şi de rea credinţă la mijloc asociată cu lipsa unor lecturi fundamentale şi recente despre un subiect, atunci cu siguranţă că acest gen de articole ne pot îndepărta de adevărul istoric.

Fiindcă nu poţi să nu constaţi, de la primul subcapitol intitulat „Revoluţie sau contrarevoluţie românească în Transilvania în 1848-1849?”, şi până la ultimul subcapitol intitulat „Moştenirea lui Avram Iancu – pasivismul politic”, o lipsă crasă de documentare asupra temei, o oarecare anchilozare a autorului în lucrări ideologizante ca pe vremea lui Mihail Roller! Pe urmele lui Karl Marx şi Mihail Roller, domnul Marius Diaconescu îi cataloghează contrarevoluţionari pe toţi cei care la 1848-1849 au luptat împotriva revoluţiei maghiare.

După cum am perceput eu articolul de faţă, domnul Marius Diaconescu şi-a propus să spulbere mituri istorice, să corecteze clişee, să dea sentinţele pe care Domnia sa le consideră juste despre evenimente şi personalităţi istorice, şi astfel să demitizeze istoria României. Pornind de la primul subcapitol „Revoluţie sau contrarevoluţie românească în Transilvania în 1848-1849?”, întâlnim la tot pasul astfel de tentative purificatoare, de etichete aplicate cu fermitatea şi competenţa unui istoric care ar fi petrecut zeci de ani studiind fenomenul respectiv prin prisma a mii de documente, zeci de cărţi şi studii! Astfel, domnul Marius Diaconescu apreciază tranşant că „Dintr-o perspectivă globală, de ansamblu, românii au făcut contrarevoluţie, deoarece au fost instrumentul vechii guvernări absolutiste austriece împotriva revoluţiei maghiare” (pag. 15).

Astfel, autorul neagă naţiunii române din Ardeal dreptul de a fi ajuns singură, la 1848, la conştiinţa identităţii ei şi la fixarea propriei agende politice, economice, culturale. Decenii întregi de evoluţie, de la Supplex Libellus Valachorum din 1791, care au încorporat o activitate politică şi cultural-ideologică de substanţă, sunt trecute în acest chip sub tăcere sau sunt eludate cu bună ştiinţă! Este regretabil că domnul Marius Diaconescu a uitat bibliografia consistentă despre aceste evoluţii, avută ca lectură obligatorie în timpul facultăţii (David Prodan, Pompiliu Teodor, Keith Hitchins, Liviu Maior, Nicolae Bocşan, Ladislau Gyémánt ş.a.).

Elita românească ardeleană de la 1848 a fost capabilă singură să conştientizeze unicitatea momentului istoric şi să acţioneze în conformitate cu obiectivele exprimate deja de câteva decenii într-o formă mai voalată sau directă. Liderii românilor au înscris în programul naţional adoptat la Blaj în mai 1848 desfiinţarea iobăgiei şi împroprietărirea iobagilor fără nicio despăgubire (cea mai radicală exprimare programatică din acei ani a problemei sociale), recunoaşterea egalităţii în drepturi a românilor cu maghiarii, secuii şi saşii, introducerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, revendicări care să stimuleze progresul economic şi cultural etc.

Toate acestea constituie un program cu adevărat revoluţionar şi care nu e cu nimic mai prejos decât programul în 12 puncte al revoluţiei maghiare, şi au fost elaborate de înşişi liderii românilor imediat după declanşarea revoluţiei în imperiu. Dacă domnul Marius Diaconescu are dovezi că programul adoptat la Blaj în mai (şi enunţat în mare de Simion Bărnuţiu la sfârşitul lunii martie) a fost elaborat la sugestia Vienei şi românii au fost manipulaţi la numai câteva zile de la declanşarea revoluţiei în imperiu, atunci să le facă publice, să cunosc aceste surse „secrete” şi eu, care de mai bine de două decenii mă ocup de revoluţie.

Atunci când guvernul revoluţionar maghiar va refuza să acorde românilor independenţa naţională, respectiv egalitatea cerută de liderii românilor, în toamna anului 1848 va începe războiul civil. Cu alte cuvinte, o revoluţie, a românilor, care doreşte să-şi materializeze întreg programul, intră în conflict cu altă revoluţie, aceea a maghiarilor, care refuzau românilor, sârbilor, croaţilor dreptul la afirmarea identităţii naţionale într-o epocă denumită clar a naţiunilor! De ce nu identificăm revoluţia maghiară drept contrarevoluţie în ceea ce priveşte Ardealul, şi ne grăbim să catalogăm contrarevoluţie numai acţiunea românilor?!!! Doar liderii maghiari şi-au dorit să facă revoluţie, cei ai românilor nu şi-au propus cumva şi ei să schimbe un sistem de guvernare şi relaţiile socio-economice anacronice cu unele noi, progresiste?

Am crezut că vremurile de tristă amintire ale lui Mihail Roller de după 1948 au murit, dar se pare că prin modul reducţionist în care domnul Marius Diaconescu cataloghează acţiunea românilor ardeleni de la 1848 ne aflăm în plină epocă stalinistă, că numai atunci a fost catalogată în istoriografie drept contrarevoluţie ceea ce au făcut românii din Transilvania la 1848-1849. După tot „efortul” autorului de a ne demonstra că doar maghiarii au făcut la 1848-1849 revoluţie, iar românii, incapabili să-şi fixeze un program prin care să dorească schimbarea regimului existent, au fost manipulaţi de Viena şi au făcut contrarevoluţie, consider că specialiştii care s-au ocupat de mai multe decenii de acest subiect, trebuie să se închine grabnic „tezelor” revoluţionare ale domnului Marius Diaconescu care, pare-se, a inventat roata olarului.

M-a frapat apoi virulenţa cu care autorul a lansat un atac împotriva Academiei Române în subcapitolul „O lecţie de falsificat istoria românilor sub auspiciile Academiei Române”. Autorul neagă faptul că Avram Iancu s-ar fi adresat românilor din localitatea sa natală Vidra de Sus cu cuvintele: „Românul nu cerşeşte libertatea de la unguri; naţiunea română e destul de tare ca să-şi cucerească libertatea prin luptă”. Domnul Marius Diaconescu susţine categoric: „Nici vorbă că Avram Iancu ar fi rostit acea frază în faţa ţăranilor din satul său!...Minciuna devine istorie. Iar dacă o scrie Academia Română, trebuie să fie adevăr!?” (pag. 16-17).

Dacă autorul s-ar fi documentat temeinic, ar fi putut întâlni mărturii multiple asupra acestui aspect. Mai mulţi martori maghiari anchetaţi în vara anului 1848 în zona Munţilor Apuseni de către o comisie gubernială condusă de Kozma Pál au declarat lucruri care atestă că Iancu s-a adresat moţilor cu cuvinte asemănătoare: „L-am văzut cu ochii mei pe tânărul Avram Iancu vorbind mulţimii adunate la Câmpeni şi la Vidra de Sus, îndemnând-o să se apere până la ultima picătură de sânge”; un alt martor a spus despre Iancu că „a declarat, atât la adunări secrete restrânse, cât şi în locuri obişnuite, că el nu cere nimic de la unguri, iar dacă aceştia nu le vor acorda în mod corect drepturile cuvenite, le va obţine chiar cu forţa”;

sau un alt exemplu: „Tânărul Avram Iancu a mai spus că, dacă maghiarii nu consimt cu frumosul la aceste revendicări, el le va dobândi prin forţă; cu altă ocazie a declarat chiar că el nu cere nimic de la maghiar, ci el va lua totul cu forţa pentru sine şi pentru poporul său” (Revoluţia de la 1848 în Transilvania. Ancheta Kozma din Munţii Apuseni, coord. Gelu Neamţu, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, 1998, pag. 94, 202, 221). Nu este cazul să fiu eu avocatul Academiei Române împotriva căreia domnul Marius Diaconescu lansează săgeţi otrăvite, doresc să revin la alte aspecte din articol care trebuie comentate.

Subcapitolul «Câteva dintre crimele românilor în timpul „revoluţiei” » este unul tipic pentru manipulare şi poate fi folosit ca mostră în viitoarele manuale de comunicare! Mai mult, este neprofesionist pentru breasla istoricilor modernişti să lase lucrurile aşa cum sunt prezentate în acest subcapitol, fără să le amendeze.

Domnul Marius Diaconescu ne avertizează în subcapitolul anterior că în Transilvania din toamna anului 1848 a început războiul între români şi maghiari şi că „execuţiile erau reciproce, fără să se ţină cont decât de principiile apartenenţei etnice şi fidelităţii faţă de un regim sau altul”, comparând situaţia din Transilvania acelor luni cu ceea ce s-a întâmplat în Bosnia şi Croaţia după anii 1990! Autorul ne asigură că în aceste cazuri de crime reciproce „orice statistică sau evaluare cantitativă este fără sens.

Documentele nu fac statistici, dar cantitatea poate fi exprimată printr-un singur cuvânt: mult” (pag. 17). Din păcate însă uită ceea ce a scris câteva rânduri mai devreme şi ne redă un document din arhivele primaţiale de la Esztergom, Ungaria, în care lasă loc liber statisticii, deoarece documentul cuantifică numărul maghiarilor din Zlatna omorâţi de români în timpul unui episod militar din timpul războiului civil.

Când e vorba însă de exemplificarea crimelor reciproce, domnul Marius Diaconescu are amnezie fiindcă ne oferă doar mostre documentare despre crimele comise de români împotriva maghiarilor. Încheie însă subcapitolul oarecum olimpian, dorind probabil să lase impresia unei neutralităţi axiologice: „Nu contează cine a ucis mai mult, ungurii sau românii. Execuţiile au fost la ordinea zilei şi nu fac cinste niciunei etnii, nici ungurilor şi nici românilor” (pag. 18).

Fireşte că suntem de acord că aceste crime din războiul civil de la 1848-1849 nu fac cinste niciunei etnii, după cum nici crimele comise în timpul celor două conflagraţii mondiale de germani, francezi, britanici, ruşi, japonezi, americani etc. nu le fac cinste acestor naţiuni şi nu trebuie să culpabilizăm urmaşii de azi de greşelile înaintaşilor. Dar ca istoric care doreşti să te prezinţi obiectiv, echidistant, demolator de mituri şi clişee, este descalificant a neglija datele despre crimele comise împotriva românilor şi conţinute în cărţile de documente şi memorialistică publicate de istorici precum George Bariţiu, Silviu Dragomir, Liviu Maior, Nicolae Bocşan, Gelu Neamţu, Ioan Chindriş, Dumitru Suciu, Rudolf Gräf ş.a. (invoc aici faptul că eu însumi am publicat în 2003, împreună cu dr. Adrian Onofreiu, o carte cu documente despre pagubele materiale şi crimele împotriva românilor comise de maghiari în zona regimentului grăniceresc năsăudean: Revoluţia de la 1848-1849 în zona regimentului grăniceresc năsăudean. Contribuţii istorice şi demografice, Cluj-Napoca, 2003, 282 pag.). Pentru a păstra măcar aparenţa de obiectivitate, domnul Diaconescu ar fi trebuit să pună în oglindă şi câteva rânduri din cărţile istoricilor invocaţi mai devreme!

Ultimul subcapitol, ca să pună oarecum cireaşa pe tortul construit de domnul Marius Diaconescu din atâtea mistificări, afirmaţii elucubrante şi lipsă vizibilă de lecturi de specialitate, îi atribuie lui Avram Iancu drept moştenire pasivismul politic. Niciunul dintre specialiştii consacraţi care s-au ocupat de istoria mişcării de emancipare naţională a românilor din Transilvania în perioada 1850-1918 nu au afirmat aşa ceva, în lucrările istoricilor români şi străini care au cercetat decenii la rând fenomenul respectiv (Vasile Netea, Keith Hitchins, Liviu Maior, Simion Retegan ş.a.) nu întâlnim atari idei şi interpretări.

Probabil că domnul Marius Diaconescu a descoperit acum luna de pe cer şi ceilalţi istorici modernişti nu ştiu încă de această fantastică descoperire! Autorul ar fi trebuit să se mulţumească să arate că în testamentul său elaborat în anul 1850, Avram Iancu a lăsat întreaga sa avere naţiunii române pentru întemeierea unei academii/facultăţi de drept. Dar dumnealui ţine morţiş să fie un istoric revoluţionar.

Evident, autorul materialului de faţă a căutat senzaţionalul şi pentru mulţi cititori poate că a şi reuşit. Domnul Marius Diaconescu a uitat însă îndemnul „Să nu demolezi, până ce nu construieşti”. Aştept ca mai întâi să publice articole în reviste de specialitate, volume tematice şi chiar cărţi despre revoluţia de la 1848-1849 şi despre Avram Iancu, şi apoi să emită sentinţe tranşante.

Pentru ca cititorii revistei să nu rămână cu formularea total neinspirată de pe copertă, că Avram Iancu a fost mai mult un criminal decât un erou, voi invoca aici un citat dintr-un articol publicat de Réthi Lajos în 1880: „dar care familie ungurească a ajuns înaintea lui Iancu se putea socoti fericită, viaţa bărbaţilor şi virtutea femeilor, deopotrivă au avut parte de ocrotire” (Apud. Ioan Ranca, Avram Iancu pe baricadele Apusenilor.

Relatări contemporane ale unor apropiaţi şi adversari, Târgu-Mureş, 1996, pag. 92). Într-adevăr, în timpul războiului civil din Ardeal, Iancu a cerut în repetate rânduri moţilor săi să nu ucidă civili în timpul luptelor, a solicitat comandanţilor din subordine să-i îndemne pe civili să se refugieze în biserici pentru a fi protejaţi pe durata desfăşurării unor operaţii militare în satele lor.

Dacă Avram Iancu ar fi fost un criminal, un exterminator de maghiari, nu cred că maghiarii din Oradea l-ar fi înconjurat cu atâta interes şi simpatie atunci când liderul moţilor s-a deplasat la începutul anului 1850 spre Viena, pentru a se alătura delegaţiei românilor care doreau să se întâlnească cu împăratul: „Cu câtă mânie erau maghiarii sub răscoala Iancului, cu atât îl adoră acum mai mult...La suirea în car, d. Iancu şi Balint abia putură străbate prin poporul coadunat, care la plecarea-i intonă un « Eljen» (trăiască) răsunătoriu” (Apud. Ioan Ranca, Avram Iancu pe baricadele Apusenilor. Relatări contemporane ale unor apropiaţi şi adversari, Târgu-Mureş, 1996, pag. 197-198).

Şi cu siguranţă nici ilustrul istoric american Keith Hitchins (poate cel mai renumit şi avizat istoric străin, cunoscător al istoriei României) nu ar fi scris un articol echilibrat, dar elogios la adresa lui Avram Iancu: „El nu a căutat niciodată libertatea pentru poporul său în detrimentul altui popor, şi nu a încetat niciodată să preconizeze respectul şi colaboarea reciprocă drept căile cele mai eficiente de reglementare a oricăror dispute s-ar fi putut ivi” (Apud. Keith Hitchins, „Avram Iancu şi revoluţia europeană de la 1848”, în vol. Keith Hitchins, Conştiinţă naţională şi acţiune politică la românii din Transilania (1700-1868), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, pag. 153-154).


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

"Fără Penalii" sunt PENALI. USR poreclită "Uniunea lui SOROS" face ravagii cu 11,7 milioane de lei bani publici primiți de firma lui Barna. Câte 33.000 de euro USR-iștilor de încredere dați de firma lui Dan Barna din banii statului și din bani europeni

Tupeu nemărginit al Ambasadorul SUA: "Parlamentul a adoptat Legea offshore încălcând toate principiile transparenţei şi negocierii" Cu cine să negocieze măi Klemă Progresistă? Cu voi care vreți să ne luați petrolul pe NIMIC? Păi vi l-a dat deja...

Întrebare pentru autoritățile române: Câți migranți ați relocat ÎN REALITATE în România, încâlcând cu bună știință Constituția României?

Paranoia Progresistă continuă. Clip publicitar interzis în Marea Britanie, pentru că în el o mamă îşi îngrijeşte bebeluşul "Îngrijirea copiilor a fost un rol care a fost asociat stereotip cu femeile” spune ASA în hotărârea sa de a interzice clipul.

Președintele Braziliei susține că guvernul său nu are resursele necesare pentru a lupta împotriva incendiilor din pădurea tropicală

Cu toții o știm și o iubim pe FETIȚA ZURLI. CUM ARATĂ în realitate, cum o CHEAMĂ de fapt și ce VÂRSTĂ are | VIDEO

MAE: Alertă alimentară în Spania. 161 de cazuri și un deces în urma infectării cu bacteria Listeria

Cum au propagat Pedofilia, în grup, cu proprii lor copii, progresiștii "Revoluției de la 1968". Spiegel Online "Revoluția sexuală și copiii, cum stânga progresistă a dus lucrurile mult prea departe". Copii mici jucau dezbrăcați jocuri sexuale cu adulți

Una dintre fetele pe care polițistul din Sibiu, antrenor sportiv în timpul liber, a încercat să le violeze este campioană națională la box

În timp ce milioane de români nu au un loc de muncă, Creşte numărul de migranți asiatici angajaţi în România. România a adus 11.000 de străini din state non-UE în prima jumătate a lui 2019, mai mulţi decât în tot anul 2018

GUVERNUL CIOLOȘ-SOROS NE-A TRAS-O LA ONU, DEȘI CONSTITUȚIA NOASTRĂ LE-O INTERZICE. România şi alte şase ţări europene au promis să accepte cel puţin de zece ori mai mulţi refugiaţi decât în anul 2015, au declarat oficiali americani citaţi de AFP

Știrile ProTv: De ce sunt atrași muncitorii nepalezi de România - Frate, sunt mulți bani aici

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Minciuna neruşinată a procuraturii române are picioare scurte. Dovada că Alexandra nu putea fi incinerată în butoi. Un porc de 70 kg ars cu anvelope şi 630kg de lemne mai avea 10% carne după ce lemnele au ars complet

Summitul G7 de la Biarritz: Măsuri sporite de securitate în contextul acțiunilor de protest anunțate

Anunțuri de angajare false în care românii erau ademeniți să trimită date personale pe Facebook și WhatsApp

Benjamin Netanyahu sugerează că Israelul a fost implicat în atacuri aeriene ce au vizat obiective militare iraniene din Irak

Codrin Ștefănescu, despre respingerea proiectului de amnistie și grațiere: E cumplit. Mulți colegi se abțin

PROGRAM COMPLET Festivalul Cerbul de Aur 2019: publicul și presa aleg câștigătorii vineri seară

România, țările baltice și Polonia - declarație comună la 80 de ani după Pactul Ribbentrop-Molotov: "Durerea și nedreptatea nu vor cădea în uitare niciodată. Noi ne vom aminti"

Digi24: Imagini dramatice cu focul care distruge 20% din oxigenul Planetei / Pădurea amazoniană, declarată urgență internațională

Două legende privind uzina "Industria Aeronautică Română" de la Brașov

Calea ferată în România. Ministrul Transporturilor promitea în mai modernizarea a 500 de vagoane de călători până la finalul lui 2019

Tu știi de ce ne-am luat rația de libertate? (Partea a III-a). Adrian Kali: Unii spun ca era bine ca ne-am plătit datoriile. Nu aveam apă caldă, nu aveam o grămadă de chestii

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 23 august

Președintele Sergio Mattarella a dat termen până marți partidelor italiene să ajungă la un acord privind formarea unui nou Guvern

Canada se opune revenirii la formula G8 prin reprimirea Rusiei

Oficiali UE: Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov a deschis un capitol întunecat din istoria Europei

HOROSCOP 23 august 2019: Zodiile care vor uimi prin profesionalism și perseverență

Tenis: Monica Niculescu va juca finala de dublu la Bronx Open (WTA)

CITATUL ZILEI

O fostă majoretă a făcut SEX cu un elev de 15 ani! Filmul XXX a ajuns pe INTERNET. VIDEO

Cel puțin cinci morți, zeci de răniți, în urma unei busculade la un concert rap din Algeria

Revolut își ia șefi de la Goldman Sachs, ClearBank și concurentul N26

Digisport.ro: Gigi Becali, oprit de poliție, în timp ce era în direct la TV

Financial report UE vrea limite stricte în cazul recunoașterii faciale. Volkswagen își schimbă logo-ul. Când traducătorii manipulează spusele a doi președinți

Tenis: Principala favorită, calificată în semifinalele turneului WTA de la New York

Gigi Becali, finanțator FCSB: Noul antrenor al echipei este Bogdan Vintilă

Ciclism: Richard Carapaz, laureatul Giro 2019, a declarat forfait pentru Turul Spaniei

Destinația taxei pe viciu, neclară. PNL: Guvernul PSD-ALDE a confiscat banii de la bugetul Sănătății

Concluziile Corpului de Control al ministerului Sănătății: INML a respectat procedurile/ Raportul publicat de A. Cumpănașu

Miley Cyrus a dezvăluit de ce a fost concediată din franciza "Hotel Transylvania"

Prințul Andrew, surprins în timp ce i se făcea un masaj la picioare, la reședința lui Epstein, miliardarul care s-a sinucis în închisoare

Fetiță de 7 ani, violată de tatăl său, în timp ce mama sa era plecată din țară. Bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore

Alerta de caniculă a fost extinsă în România. Temperaturi ridicate și disconfort termic, până duminică

75 de ani după 23 august 1944: Cum a folosit puterea politică, în anii 90, reabilitarea lui Antonescu pentru a denatura meritele Regelui

Ce înseamnă noile plafoane din programul "O familie, o casă" . Cum afectează accesul celor cu venituri mici la achizițiile imobiliare. Bonus: vezi în detaliu cum funcționează piața imobiliară din Cluj

Demisie în PSD înainte de CEX. Partidul lui Dăncilă pierde un senator

ȘTIRILE OREI 09.00, 23 August 2019

Olanda, la nivelul următor - În Mersul Trenurilor se va trece de la minute la secunde

Iranul a dezvoltat un sistem antiaerian,despre care susține că este mai avansat decât sistemul S-300

CEx PSD vineri. Discuții despre organizarea Congresului, propunerile de miniștri și remaniere

Google a dezactivat peste 200 de canale YouTube folosite pentru a răspândi informații false despre manifestațiile de la Hong Kong

Ambasada chineză transmite că relațiile Chinei cu Canada sunt tot mai tensionate din cauza unor "probleme grave "

Google a închis 210 de canale YouTube folosite pentru a răspândi informații false despre Hong Kong

Pe 23 august 1944 s-a schimbat istoria. Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului

BAC 2019 matematică, sesiunea de toamnă. Ce subiecte la matematică au primit elevii, în vară, la bacalaureat 2019

Gigi Becali a fost oprit de poliție în timp ce dădea declarații după meciul dintre FCSB și Guimaraes. Ce le-a spus agenților din trafic

Iranul a dezvoltat un sistem antiaerian despre care susține că este mai avansat decât sistemul rusesc S-300


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8 Pag.9 Pag.10 Pag.11 Pag.12 Pag.13 Pag.14 Pag.15
Pag.16 Pag.17 Pag.18 Pag.19 Pag.20 Pag.21 Pag.22 Pag.23

Nr. de articole la aceasta sectiune: 1335, afisate in 23 pagini.



ieri 05:14 CITATUL ZILEI