Varianta de virus românească, N439K, SCAPĂ de anticorpii organismului - fie că acești anticorpi provin de la Boala Însăși - fie că provin de la Vaccinuri

originea românească a tulpinei agresive este dezvăluită și în revista Science Direct

Varianta N439K a SARS-CoV-2 este rezistentă la unii anticorpi neutralizanți, arată studiul Mutația N439K îmbunătățește interacțiunea dintre proteina SARS-CoV-2 Spike și receptorul viral ACE2 și evită imunitatea mediată de anticorpi, - scrie Gyorgy Snell, director principal de biologie structurală la Vir Biotechnology, principalul autor al Studiului

Potrivit cercetătorilor, o singură modificare a structurii aminoacizilor a proteinei SARS-CoV-2 Spike (S) își mărește afinitatea pentru receptorul enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2) de două ori. În plus, mutația N439K conferă, de asemenea, rezistență la anticorpii neutralizanți care sunt dezvoltați ca tratamente.

Într-o nouă lucrare publicată în Cell , o echipă internațională de cercetători a caracterizat modul în care mutația N439K afectează infecția cu SARS-CoV-2. În ciuda altor variante, inclusiv B.1.1.7 și B.1.351, atrăgând mai multă atenție, mutația N439K este a doua cea mai comună mutație în domeniul de legare a receptorilor (RBD). A fost detectată pentru prima dată în Scoția în martie 2020 și, de atunci, a apărut independent o a doua descendență (B.1.258) în alte țări europene. Până în ianuarie 2021, varianta B.1.258 a fost detectată în peste 30 de țări de pe glob.

Dar de ce este importantă această variantă?

Potrivit anchetatorilor, mutanții N439K sunt similari cu virusul de tip sălbatic prin virulența și capacitatea lor de răspândire; cu toate acestea, acestea se leagă de receptorul ACE2 uman cu o afinitate de două ori mai mare și sunt oarecum rezistente la mulți anticorpi monoclonali neutralizanți, inclusiv unul care face parte dintr-un tratament autorizat pentru utilizare de urgență de către US Food and Drug Administration (FDA).

Gyorgy Snell, director principal de biologie structurală la Vir Biotechnology și autorul principal al studiului, a explicat că au descoperit că virusul are multe modalități de a modifica domeniul imunodominant pentru a se sustrage imunității, păstrând în același timp capacitatea de a infecta și provoca boli. O constatare semnificativă din această lucrare este amploarea variabilității găsite în motivul de legare a receptorului imunodominant (RBM) pe proteina Spike. ”

Echipa a folosit cristalografia cu raze X pentru a determina modul în care structura modificată a N439K RBM modifică interacțiunea cu ACE2. Snell a comentat: „O singură modificare a aminoacizilor (asparagină la lizină) permite formarea unui nou punct de contact cu receptorul ACE2, în conformitate cu creșterea măsurată de două ori a afinității de legare. Prin urmare, mutația îmbunătățește atât interacțiunea cu receptorul viral ACE2, cât și evită imunitatea mediată de anticorpi. ”

În studiu, echipa a analizat, de asemenea, legarea> 440 de probe de ser policlonale și> 140 de anticorpi monoclonali de la pacienții recuperați la varianta N439K. Ei au descoperit că o proporție atât a anticorpilor monoclonali cât și a probelor de ser au fost semnificativ mai puțin capabili să interacționeze cu virușii care poartă mutația N439K. În plus, și poate cea mai importantă constatare, a fost că mutația N439K a permis pseudovirusurilor să reziste neutralizării de către un anticorp monoclonal care a fost aprobat de FDA pentru utilizare de urgență ca parte a unui cocktail cu doi anticorpi. O modalitate de a rezolva această problemă, au spus cercetătorii, ar putea fi utilizarea anticorpilor care vizează site-uri foarte conservate de pe RBM.

Snell a concluzionat spunând că una dintre cele mai mari provocări la studierea SARS-CoV-2 este lipsa secvențializării care se face în prezent: în timp ce au fost înregistrate peste 90 de milioane de cazuri de COVID-19, doar aproximativ 350.000 de variante de virus au fost secvențiate. . Snell a remarcat: „Acesta este doar 0,4 la sută - doar vârful aisbergului. Acest lucru subliniază necesitatea unei supravegheri largi, a unei înțelegeri detaliate a mecanismelor moleculare ale mutațiilor și a dezvoltării unor terapii cu o barieră ridicată la rezistența împotriva variantelor care circulă astăzi și a celor care vor apărea în viitor. ”

(Fluierul)