08:34
Comentarii Adauga Comentariu

75 de ani după 23 august 1944: Cum a folosit puterea politică, în anii 90, reabilitarea lui Antonescu pentru a denatura meritele Regelui

1991: Ritual oficial pentru a comemora execuția mareșalului în Parlament

În 1991, cu ocazia comemorării a 45 de ani de la executarea lui Ion Antonescu, Parlamentul României a organizat sub cupola sa un ritual oficial. Astfel, în forul reprezentativ al națiunii s-a păstrat un moment de reculegere pentru „serviciile” aduse statului român de către fostul conducător, Ion Antonescu, judecat, condamnat și executat pentru crime de război. Opt ani mai târziu, când alegerile generaseră o nouă majoritate parlamentară, care câștigase alegerile având pe fundal tocmai un mesaj prodemocratic și prooccidental, se producea o nouă surpriză. A fost consemnată o nouă încercare de reabilitare a Mareșalului: un senator PNȚCD a propus atunci dezbaterea unei rezoluții ce-l plasa pe Ion Antonescu în categoria marilor eroi, „care a luptat pentru țara lui până la moarte” și care ar fi salvat „sute de mii de evrei”, refuzând totodată pretențiile Germaniei în acest sens. ( 1 ) Astfel, „democratizarea negaționismului” și-a găsit adepți în toate formațiunile politice, indiferent de orientarea ideologică, și aceasta deoarece propaganda național-socialistă a creat o stare artificială de nemulțumire, de frustrare și revendicare a unei noi memorii a dictatorului român.

Reabilitarea postumă a lui Ion Antonescu, cu girul necondiționat al clasei politice, a servit din plin pentru o reinterpretare necritică a guvernării sale și, în special – din punctul nostru de vedere –, pentru o revalorificare a sa într-o proximă bătălie politică. Modelul translatării deliberate dinspre un personaj politic către unul istoric, victimizat, cu anularea voluntară a crimelor de care se făcea vinovat, a legat astfel, în mod fraudulos, destinul și sfârșitul său de persoana regelui Mihai. Minimalizarea gravității faptelor pentru care Antonescu a fost condamnat și executat și punerea sa în antiteză cu prezența postcomunistă a regelui a fost o metodă folosită și cu alte ocazii în România posttotalitară, fenomen în care au fost implicate și instituții ale statului român. ( 2 ) Reprezentarea contemporană a Mareșalului, ca om de stat și reper al politicii românești, păcătuiește prin omisiuni deliberate, clișee brutale, exprimări istorice vagi, informații distorsionate și, în final, acuzații abjecte la adresa monarhului român. De nenumărate ori, acesta a fost considerat drept principal vinovat pentru execuția lui Antonescu. Însuși regele constata ulterior lansarea tendențioasă și acuzatoare a argumentului potrivit căruia, dacă Antonescu nu ar fi fost înlăturat, România ar fi parafat un tratat de pace cu Aliații care ar fi evitat ororile de mai târziu. ( 3 )

23 august 1944, ca vendetă împotriva Regelui: teza trădării

De altfel, cel mai semnificativ element al vendetei purtate împotriva Regelui Mihai a fost reprezentat, în memoria colectivă, de expresia ponderii actului de la 23 august 1944. Considerat, în mod tendențios, drept debutul comunizării în România, acesta a influențat masiv evenimentele care au urmat, o importanță covârșitoare fiindu-i atribuită lui Ion Antonescu și, în speță, procesului în care a fost judecat și condamnat. Vasta literatură generată de procesul Mareșalului ( 4 ) poate sta mărturie pentru atitudinea neutră a regelui. Detaliile cu privire la modul în care monarhul a încercat, prin câteva strategii de moment, să comute pedeapsa lotului Antonescu, intrând chiar în conflict direct cu liderii comuniști, sunt cunoscute de istorici. Însă întreaga arhitectură juridică postbelică în problema grațierilor făcea imposibilă ștergerea condamnării. Regele nu putea grația persoanele condamnate pentru crime fără aprobarea prealabilă a unui ministru. Acest fapt atrăgea răspunderea Guvernului, care-l scotea, prin urmare, din acest algoritm pe rege. ( 5 ) În plus, soarta dictatorului a fost decisă la Moscova, indiferent de posibilele opțiuni ale monarhului român. ( 6 )Mai mult, Antonescu nu a cerut personal grațierea. Regele confirma în 1990: „N-a cerut-o! Nici dacă ar fi știut că o va obține, n-ar fi cerut-o. Și dacă i s-ar fi acordat, ar fi refuzat-o.” ( 7 ) Cu toate acestea, regele a emis un decret de comutare a pedepselor pentru trei condamnați din lotul Antonescu (Eugen Cristescu, Radu Lecca și Ion Pantazi), dar nu a respins niciodată apelurile la grațiere pentru Mareșal și ceilalți. ( 8 ) Alte mistificări au făcut ca teoria refuzului de a-l grația pe Mareșal să fie utilizată abrupt în pleiada de acțiuni pentru compromiterea lui Mihai I; una dintre acestea enunța că abdicarea monarhului avea drept cauză refuzul de a-l grația pe Antonescu. ( 9 )

Lovitura de stat, ca o conspirație internațională

Teza adiacentă arestării mareșalului Antonescu a fost inclusiv sedimentată cu anumite detalii, fragmente de adevăr, zvonuri, informații neverificate și probe documentare fragmentare sau unele chiar tendențios prezentate sau interpretate, astfel încât aceasta a ajuns să fie o veritabilă teorie a conspirației. Varianta potrivit căreia actul de la 23 august 1944 n-a fost altceva decât produsul unei conspirații internaționale, pusă la cale de către serviciile de spionaj sovietic, american, britanic și susținută de opoziția reprezentată de Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat și partidul Comunist Român „printr-un cec în alb” dat de aceste formațiuni Regelui Mihai, a beneficiat de o ranforsare pe măsura campaniei de compromitere a monarhului și de transformare a lui Antonescu într-o victimă, iată, de această dată, a marilor puteri. Oficiosul condus de Corneliu Vadim Tudor a articulat această teorie într-o armă de atac împotriva Suveranului în contextul politic cunoscut și în condițiile anilor 90, atunci când, în cea mai mare parte a dezbaterilor și disputelor, Mihai I nu avea ocazia să reacționeze, să ofere puncte de vedere imediate sau să ofere replici pe măsura valului de acuzații. Pentru adepții acestei teze, arestarea lui Antonescu și mai ales capturarea sa ulterioară de către o miliție para-militară comunistă a întărit versiunea conspirativă internațională dar și cea a trădării: „(…) predarea mareșalului, în seara zilei de 23 august 1944, comuniștilor, a fost o faptă incontestabilă cu onoarea militară care-l descalifică în fața Istoriei Naționale pe ex-Regele Mihai I, Comandantul Suprem al Armatei Române din acea vreme”. ( 10 )

Propagarea unor neadevăruri legate de confruntarea memorială dintre rege și Mareșal a avut reverberații importante în întregul spectru politic. Desfășurarea loviturii de stat de la 23 august 1944 continuă să fie un subiect vast, amplu dezbătut, cu variante și detalii multiple. ( 11 ) Regele însuși și-a reconfirmat versiunea în legătură cu arestarea, anchetarea, judecarea, condamnarea și executarea lui Ion Antonescu ori de câte ori a avut ocazia ( 12 ), accentuând, cu amănunte, detașarea de poziția Mareșalului față de Germania nazistă și aliații săi. Așadar, monarhul a trasat o distincție clară a politicilor și consecințelor survenite în urma deciziilor antonesciene. Alți istorici au insistat asupra multiplelor variante privind derularea exactă din timpul și din preajma zilei de 23 august 1944, sugerând că tocmai din confruntarea acestor legende s-a născut și disputa asupra memorializării evenimentului și a principalilor protagoniști. ( 13 )

Extremiștii fac front comun împotriva Regelui

Pentru condamnarea morală a regelui Mihai s-au pus în mișcare forțe semnificative, care au produs un fenomen neașteptat pentru felul în care erau amplasate curentele doctrinare și actorii politici postdecembriști: întâlnirea susținătorilor lui Ion Iliescu cu admiratorii dictatorului Ion Antonescu. Liantul acestei „coaliții” neașteptate a fost ipostaziat în special de național-socialiștii din jurul Partidului România Mare și din diverse formule de asociere grupate în apropierea acestui partid, dar și mișcări extremiste de dreapta care propagau cultul antonescian. Astfel, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Gheorghe Buzatu, Eugen Barbu, numeroși parlamentari din partea PRM sau PUNR, dar și din alte formațiuni politice ( 14 ), după cum am exemplificat mai sus, s-au pronunțat deschis pentru reconsiderarea memoriei unui criminal de război, în dauna imaginii regelui. De asemenea, organizații precum Liga Mareșal Ion Antonescu ( 15 ), revistele Mareșal Ion Antonescu, România Mare, Tricolorul sau Europa au instigat direct sau indirect la calomnierea persoanei regelui, acuzat de asasinarea conducătorului statului ( 16 ) din perioada septembrie 1940 – august 1944. După cum remarcă și politologul Michael Shafir, desfășurarea flagrantă a „negaționismului selectiv”, conform căruia nu Ion Antonescu a ordonat uciderea evreilor din România, s-a asociat, într-o bizară combinație, cu contestatarii de facto ai lui Mihai I. ( 17 )

În mod particular, reabilitarea mareșalului Ion Antonescu în antiteză cu calomnierea, denigrarea și compromiterea Regelui a reprezentat un subiect central, ideologic, propagandistic, revizionist și cu o apreciabilă încărcătură politică, în campaniile publice și media ale Partidului România Mare. Chiar de la momentul lansării programului său politic, în 1991, acest partid – profund antieuropean, xenofob, antisemit – își anunța tezele naționaliste și revizioniste, între care putem decripta cele adiacente reabilitării lui Ion Antonescu. Săptămânalul România Mare, oficiosul PRM, a fost principalul vector publicistic al campaniei purtate pe parcursul a mai bine de un deceniu, cu scopul de a distorsiona discursul public asupra trecutului recent. Astfel, fostul dictator „este caracterizat ca fiind «un adevărat patriot», cu o «personalitate puternică», «erou între eroii nației române», în vreme ce Mihai I este descris ca fiind «necoptul suveran», «vânzător de țară», «deșeu toxic»”. ( 18 )

Actul de la 23 august 1944 a continuat să fie legat de imaginile concurente ale regelui Mihai și a Mareșalului Ion Antonescu, dar și de prezent. Regele a declarat că restabilirea adevărului istoric ar putea fi temelia reconcilierii naționale. ( 19 ) Fosta sărbătoare națională a României timp de mai bine de patru decenii nu a beneficiat, imediat după 1989, de o valorizare corespunzătoare și la realul său potențial. Însuși regele aprecia că schimbarea zilei festive a României pentru cinci decenii a însemnat pentru istoria noastră o mistificare ce i-a răpit adevăratele sensuri politice și militare, devenind, prin propaganda teribilă desfășurată, „un simbol comunist și o poartă prin care să pătrundă forțele comunismului” ( 20 ). Ulterior, despre utilitatea și însemnătatea acestui eveniment s-au pronunțat, în repetate rânduri, istorici avizați care au recunoscut meritele monarhului în scurtarea conflagrației mondiale și salvarea unui număr semnificativ de vieți omenești. ( 21 ) Totuși, în primii ani postdecembriști acest aspect a fost complet neglijat. Însuși artizanul loviturii de stat afirma că „niciunul dintre evenimentele istorice din viața poporului nostru nu a fost atât de profund falsificat ca Actul de la 23 August 1944. S-au produs munți de literatură în scopul de a povesti sau inventa ceea ce s-a întâmplat, ceas cu ceas, în acea zi.” ( 22 ) Istoricul Mihail Ionescu crede că acest eveniment are semnificații mult mai profunde, apreciind, retrospectiv, că evenimentul care a scurtat soarta celui deal Doilea Război Mondial reprezintă „ultimul moment în care România a putut acționa pentru a avea un cuvânt de spus în ceea ce privește propria soartă ulterior” ( 23 ). Corneliu Coposu detalia, la rândul său, beneficiile actului și consecințele care ar fi decurs din neîndeplinirea sa, apreciind că țara ar fi fost distrusă de luptele care și-ar fi mutat epicentrul aici. ( 24 )

Încercări de reabilitare juridică a mareșalului Antonescu și miza reintegrării în Europa

Propulsarea lui Antonescu prin reabilitarea sa juridică în detrimentul anihilării meritelor lui Mihai I și al transformării acestuia în acuzat, a devenit un instrument de atac al fundației patronate de Iosif Constantin Drăgan. Astfel, la începutul anilor 90, calea instanțelor de judecată a luat locul dezbaterilor istorice și politice, tocmai pentru a antrena instituții ale statului și a atrage în acest proces oprobiul public împotriva Suveranului, dar și anvergura unui sistem care avea încă împământenite ingredientele naționalismului comunist și tezele revizioniste ale comunismului târziu în rândul magistraților. Acțiunea îndreptată împotriva „cetățeanul(ui) Mihai de Hohenzollern pentru asasinarea fostului conducător al statului” era de fapt actualizarea unui alt proces, deschis la sfârșitul anilor `80, pe rolul instanțelor de judecată comuniste din România, prin care cerea anularea sentinței numărul 17 din 17 mai 1946, prin care Tribunalul Poporului de atunci îl condamna la moarte pe Ion Antonescu pentru „pentru dezastrul țării și pentru crimele de război”. ( 25 )

Tema trădării a avut o amplitudine apreciabilă în panoplia de teze și teorii menite să provoace o reabilitare postumă a mareșalului Antonescu în dublu sens. Pe de o parte, mareșalul era prezentat drept o victimă a jocurilor de culise și pentru putere de la nivelul politicii și administrației românești din anii `40, iar pe de altă parte martirologia și eroizarea sa erau adăugate într-o construcție care-l proiecta pe mareșal, drept cel care stătuse pavăză în calea comunizării țării, iar „eliminarea” sa făcuse posibil practic instaurarea comunismului. În acest sens, au fost publicate lucrări care făceau trimitere la tema trădării încă din titlurile ( 26 ) lor. Susținerea monarhiei de către Ion Antonescu, prezentarea acestuia în postura de protector al Reginei-mamă Elena și în cea „părintească” față de Regele Mihai constituie argumente în teoria trădării, ipoteză ce apare ca fiind neașteptată în contextul evoluției evenimentelor din perioada 1940-1944: „cine ar fi bănuit că cel de al patrulea Hohenzollern român, va deveni trădătorul de la 23 August 1944?”. ( 27 )

Victimizarea și apoi reabilitarea postumă a dictatorului român s-a purtat în jurul a două concepte-cheie: onoare și patriotism. ( 28 ) Ambele au fost în așa fel mânuite, încât în mai toate ocaziile cei doi protagoniști – regele Mihai și Mareșalul Ion Antonescu – erau circumscriși utilizării termenilor. Prin întrebuințarea lor, dezbaterea a devenit în mod automat actuală și nu a putut sfârși altfel decât prin etichetarea și alăturarea unor epitete vii, interșanjabile, celor două personaje istorice. Spre exemplu, până și memoria ritualurilor simbolice a fost neglijată și distorsionată; puțină lume cunoaște detaliul potrivit căruia însuși titlul de Mareșal al lui Antonescu i se datorează, formal, regelui Mihai. ( 29 ) Totuși, specialiștii apreciază că folosirea termenilor citați mai sus în cazul Mareșalului este „neadecvată” și atrage o discuție mai amplă asupra valorilor pe care autoritățile din acei ani le-au întrebuințat și propagat în societate. Ele au inclus în mod formal rezonanța politicii asupra memoriei în primii ani postdecembriști. ( 30 )

Însă dezbaterea privind reprezentările recente asupra trecutului a avut și un înțeles mai amplu din prisma ultimei dictaturi, care a schimbat complet națiunea într-o jumătate de secol. Revenirea la democrație reprezintă o luptă pentru un monopol care ar fi putut să statueze deținătorul unei eventuale formule miraculoase, a unei „dovezi istorice” pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal. Miza discursivă a fost uneori reintegrarea țării în Europa, pe care o consfințise actul de la 23 august, cum sugerau subtil susținătorii regelui – prin desprinderea de alianța cu Germania nazistă –, dar pe care, din nefericire, anii comunizării României au anulat-o. În antiteză, perdantul acestei bătălii putea fi substituit drept un continuator al operei de distrugere și izolare a țării. Polemica a căpătat uneori accente cu miză majoră, statală, dacă luăm în considerare declarația lui Ion Iliescu din 1994, în care aprecia că regele Mihai nu poate revendica recăpătarea prerogativelor sale monarhice deoarece a pactizat atât cu Hitler, cât și cu Stalin. ( 31 )

În alte împrejurări oficiale, imaginea regelui a fost distorsionată prin reactualizarea posturii de „trădător” și „criminal” și, implicit, prin asocierea directă cu urmările nefaste ale actului de la 23 august. Așa se face că, spre exemplu, în contextul pregătirii unei vizite a regelui în țară, într-un moment cu semnificații politice largi, cum a fost acela al celebrării, pe 1 decembrie 1993, a Marii Uniri de la 1918, liderul naționalist Gheorghe Funar a găsit de cuviință să aducă în discuție teza confruntării memoriale a regelui Mihai cu Mareșalul Ion Antonescu, subliniind totodată glorificarea cultului celui din urmă. Opunându-se accesului în țară al monarhului, Funar sugera ca Mihai I „să-și amâne vizita dacă vrea binele poporului român, s-o lase pe anul viitor, și-l invit la Cluj-Napoca de 23 August, când sper să-i înălțăm o statuie lui Ion Antonescu. Așa cum știți, întotdeauna criminalul se întoarce la locul faptei. Îl invităm în România la dezvelirea statuii lui Ion Antonescu.” ( 32 )

1994: Ion Iliescu aniversează singur 50 de ani de la 23 august 1944 cu un discurs de lider comunist

În același an, după ce în iunie, liderii Națiunilor Unite participante la cel de-al doilea an aniversaseră debarcarea din Normandia – hotărâtorul sprijin aliat printr-o operațiune unică în istoria militară ca amploare și desfășurare –, Ion Iliescu susține un discurs la Cercul Național Militar, în cadrul unui simpozion organizat de Academia Română și Ministerul Apărării Naționale, la care au fost invitați inclusiv oameni politici, precum Ion Rațiu ( 33 ). Atmosfera din țară tensionată în contextul în care opoziția și societatea civilă constatau ( 34 ) că puterea de la București că România era singura țară europeană, participantă la cea de-a doua conflagrație mondială în care nu se celebrase debarcarea din Normandia, iar Regelui îi fusese refuzată din nou viza de intrare în România. Mai mult, în acele săptămâni, existau ( 35 ) negocieri avansate între PDSR, partidul lui In Iliescu, și extremiștii lui Corneliu Vadim Tudor, pentru ca aceștia din urmă să sprijine în Parlamentul guvernul în schimbul unor portofolii ministeriale. Adică exact partidul care vitupera împotriva Regelui și a Occidentului, transformând, de câțiva ani, în țel politic reabilitarea mareșalului. Apropierea aniversării lui 23 august 1944 a creat din nou, așadar, prilejul pentru Ion Iliescu de a lansa acuzații împotriva partidelor istorice și a Suveranului român. Opoziția a organizat separat o altă manifestare cu specialiști, oameni politici din opoziție și reprezentanți ai societății civile. Simpozionul „23 august 1944 – între adevăr și mistificare”, organizat la Muzeul Țăranului Român, beneficia inclusiv de un mesaj personalizat al Regelui, care îndemna la aducerea aminte „pe toți cei care au plătit cu multe suferințe și chiar cu viața patriotica lor atitudine”, dar și recunoașterea și aprecierea meritelor a celor care „prin puncțiile și atribuțiile oficiale (…) m-au ajutat în acele momente grele: Ionițiu, Generalii Sănătescu și Mihail, Niculescu-Buzești, Mocsony-Stârcea și atâția alții” ( 36 ).

Mesajul oficial al șefului statului român de la acea vreme reia practic toate tezele, conceptele și limbajul regimului comunist cu privire la actul de la 23 august 1944 ( 37 ). Beneficiar direct al campaniei naționale orchestrate de calomniere a monarhului, Iliescu plasa semnificația titratului eveniment pe umerii unei spontane acțiuni populare: „imens act de voință națională, a unei dificile, dar absolut necesare reafirmări a dreptului inalienabil al poporului român de a-și croi soarta conform intereselor și aspirațiilor sale firești”. De la cea mai înaltă poziție a statului român, Iliescu relua brutal, în mod direct și vituperând acuzațiile îndreptate împotriva partidelor politice și a Casei Regale, culpabilizându-i nu doar pentru faptul că-și arogaseră meritele loviturii de stat, cât mai cu seamă pentru aceștia se făceau răspunzători de situația în care ajunsese România: „De-a lungul timpului, în cei 50 de ani care s-au scurs de la momentul 23 August 1944, nu puțini au fost cei care s-au străduit să-și însușească toate meritele. Începând cu partidele active atunci pe scena politică românească și până la Casa Regală, nimeni nu și-a mai amintit, nici atunci, nici de-atunci încoace de răspunderile pe care le purtau pentru politica falimentară premergătoare războiului și pentru faptul că România a fost adusă în situația disperată, în care se afla la 23 August 1944”. ( 38 )

Președintele post comunist lansa totodată acuzații de colaboraționism și complicitate asupra liderilor opoziției politice din anii 40 și a Regelui, ceea ce arăta practic că bătălia asupra ultimilor 50 de ani de istorie era în plină desfășurare. Iliescu încerca, precum comuniștii, să dea crezare teoriei potrivit cărora răspunderea era aproape generalizată și egală în ducerea țării către o catastrofă prin deciziile și evenimentele de la sfârșitul celui de al doilea deceniu interbelic. Negarea unui „vid politic și instituțional” peste perioada guvernării antonesciene limitează practic la o ecuație simplistă și chiar revizionistă de tip cauză-efect plasarea în opoziție a partidelor politice și a Regelui. Pe lângă faptul că acestora li se impută lipsa de reacție, fostul președinte nu amintește nimic despre suspendarea Constituției de la 1923, eliminarea partidelor politice și a vieții parlamentare: „Clasa politică a țării și cei investiți de Constituție cu exercitarea puterii în stat nu se pot prevala doar de meritele lor în organizarea actului de la 23 August 1944 pentru a face uitate răspunderile directe ce le revin, atât în prăbușirea sistemului constituțional al țării, în 1938, cât și în derularea regimurilor de dictatură care s-au succedat. Chiar și atunci când Antonescu era «Conducătorul» țării, atât partidele politice cât și Regele au fost parte din jocul politic respectiv, iar acțiunile lor în epocă vorbesc mai degrabă despre conivență și colaborare, decât despre rezistență sau nesupunere”. ( 39 )

Mesajul lui Ion Iliescu relua și alte teme ale comunismului târziu. Una dintre acestea era aceea că acțiunea lui Mihai I la 23 august 1944 viza de fapt interese politice personale legate de păstrarea Tronului: „(cercurile Palatului – n.n.) au văzut în această acțiune singura cale de supraviețuire a monarhiei”. Folosirea repetativă a formulei „cercurile Palatului” persistă de fapt prin trimiterea la un grup obscur din jurul monarhului, teorie vehiculată de istoriografia comunistă. În același mesaj, fostul șef al statului transmitea indirect că, de vreme ce inclusiv sovieticii, în frunte cu Ana Pauker, i-au acuzat pe comuniștii autohtoni – în special pe Pătrășcanu – de coalizarea cu partidele „« burghezo-moșierești» și cu Palatul”, atunci alianța din cadrul Blocului Național Democrat era una nefirească, plină de complicități chiar. ( 40 )


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro


Continuați să citiți...

(Hotnews)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Cu toții o știm și o iubim pe FETIȚA ZURLI. CUM ARATĂ în realitate, cum o CHEAMĂ de fapt și ce VÂRSTĂ are | VIDEO

Simona Popescu - Cotidianul - România este condusă de Multinaționalele Străine prin două francize : "Președintele Prostănac" şi "Premierul Tehnocrat"

Thomas Cook, cea mai veche agenție de turism din lume, s-a prăbușit în faliment, distrugând vacanțele a sute de mii de turiști

Sălaj: Femeie înecată într-un bazin de apă de lângă casă

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

Tenis: Zverev a adus victoria Europei în competiția Laver Cup

Cataramă obține câștig de cauză la CCR. Curtea îi admite contestația și dispune BEC să îi înregistreze candidatura

Polițiști care se verifică între ei: Un agent, descoperit fără asigurare la mașină, refuză să predea numerele de înmatriculare

Colapsul Thomas Cook: 50.000 de turiști blocați în insulele din Grecia și alți 21.000 în Turcia

Partidele arabe din Israel îl sprijină pe Benny Gantz pentru funcția de premier

Podgorie celebră din România. După deținuți, a venit rândul elevilor să culeagă strugurii din recolta 2019

Ora meciului. FC Viitorul – Poli Iași, din etapa a zecea a Ligii 1, se joacă luni

VIDEO. Spaniolii au declarat război hoților de buzunare: Reacția unui hoț român când a fost plesnit peste ceafă și alungat

Simona Halep a anunțat care este trofeul pe care-l țintește în următorii ani și legătura lui cu antrenorul său favorit Darren Cahill

Circulație îngreunată pe Magistrala 2 de metrou, Berceni - Pipera, luni dimineața

Primare democrate: Elizabeth Warren îl depășește pe Joe Biden într-un stat-cheie (sondaje)

Țara arde şi Iohannis se cațără. VIAȚĂ DE PREŞEDINTE FĂRĂ GRIJI. NESFÂRŞITELE VACANȚE ALE LUI KLAUS IOHANNIS. Klaus Iohannis a urcat pe Vârful Negoiu după vacanța de pe litoral la Neptun şi înainte să plece pe litoralul spaniol la Palma de Mallorca

Adevărul despre vitejia românilor. Ce spuneau străinii de acum 500 de ani despre curajul strămoșilor noștri pe câmpul de luptă

Premiile Primetime Emmy 2019 | Lista principalilor câștigători

România, locul trei în UE în topul țărilor cu cel mai mare excedent comercial pe relația cu Africa

Crima atroce din Dâmbovița. Fetița de 11 ani a murit sugrumată. Imagini din localitatea Gura Șuții cu mașina închiriată de olandez

Fotbal: A șasea victorie consecutivă pentru Liverpool în campionatul Angliei

Fifor se adresează clasei de mijloc: Cea mai mare manipulare a opoziției e că majorările de salarii "au fost mâncate de inflație"

CCR: BEC trebuie să înregistreze candidatura lui Viorel Cataramă la alegerile prezidențiale

Accident grav. Cinci răniți după ce patru mașini s-au ciocnit, în Tulcea

Constanța: Un mort și doi răniți într-un accident produs de un tânăr fără permis, care conducea un autoturism neînmatriculat

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 23 septembrie

COMENTARIU | Istoricul Marius Oprea: Viorica Dăncilă, Holocaustul și "fascismul slav"

Timiș: Bărbatul care a înjunghiat mortal o tânără în Parcul Catedralei Mitropolitane, trimis în judecată pentru omor

PMP, plângere la CNCD împotriva istoricului Mădălin Hodor, fiindcă l-a făcut pe Paleologu simpatizant nazist

Controversa Trump-Biden-Ucraina. Președințele SUA admite că a discutat cu omologul său ucrainean despre Joe Biden

Boris Johnson: Marea Britanie crede că Iranul este responsabil pentru atacurile din Arabia Saudită

Vacin antigripal. Începe campania de VACCINARE gratuită pentru sezonul epidemic 2019 -2020

INS: Excedent de peste 105 milioane euro în comerțul internațional cu animale vii, în primul semestru

Accident rutier în Ilfov: 14 persoane au fost transportate la spital

Satu Mare: Grevă spontană de două ore la societatea de transport în comun

Vizită a premierului în SUA: Mai multe întrevederi și semnarea unui acord de împrumut - pe agenda primei zile

Tenis: Caroline Wozniacki, eliminată în primul tur la turneul de la Wuhan (WTA)

Un bărbat furios a spart cu pietre geamurile unui cămin de bătrâni și a lovit o femeie

Atacurile cu drone din Arabia Saudită ar putea precede un război cibernetic la nivel larg

Mike Pompeo va avea săptămâna aceasta o întrevedere cu Serghei Lavrov

Tulcea: Cinci persoane rănite într-un accident cu patru autoturisme pe DN 22A

O întâlnire Trump/Rouhani "nu este subiectul numărul unu" (Le Drian)

Un nou șantier în București. A fost eliberată autorizația de construire a pasajului subteran Doamna Ghica. Cât durează lucrările

Primetime Emmy 2019 - Bill Hader, cel mai bun actor într-un serial de comedie

Vaslui: Pompierii intervin cu patru autospeciale pentru stingerea unui incendiu puternic izbucnit în comuna Pungești

O metaforă potrivită pentru economia Turciei. Criza capacelor de borcane din magazine

Primetime Emmy 2019 -''Game of Thrones'', desemnat cel mai bun serial dramatic

Petrolierului britanic Stena Impero, capturat în Golful Persic, eliberat după două luni

ULTIMA ORĂ Mario Iorgulescu a fost transferat în străinătate, la cererea familiei și contrar recomandărilor medicilor

IGPR: Amplă acțiune în Mureș pentru prevenirea și combaterea tăierilor ilegale de arbori

Alba: Cercetări in rem după ce o poartă de fotbal a căzut peste un copil și l-a rănit grav la cap

Auto: Josef Newgarden a câștigat campionatul IndyCar

Neymar a înscris golul decisiv pentru PSG în partida cu Olympique Lyon, scor 1-0

Constanța: Coliziune între două tiruri, pe A4; circulația - blocată pentru a putea interveni elicopterul SMURD

Forumul Regional al Apei Dunăre - Europa de Est 2019, la Palatul Parlamentului în perioada 23-25 septembrie

ȘTIRILE OREI 09.00, 23 septembrie

Incident pe un teren de sport. Copil rănit grav la cap după ce poarta de fotbal s-a prăbușit cu el

Tomac: Parlamentarii PMP au semnat moțiunea de cenzură; un minister pentru Relația cu Republica Moldova - condiție de a susține noul Guvern

ȘTIRILE OREI 12.00, 23 Septembrie


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8 Pag.9 Pag.10 Pag.11 Pag.12 Pag.13 Pag.14 Pag.15
Pag.16 Pag.17 Pag.18 Pag.19 Pag.20 Pag.21 Pag.22 Pag.23
Pag.24 Pag.25 Pag.26 Pag.27 Pag.28 Pag.29 Pag.30 Pag.31
Pag.32 Pag.33 Pag.34 Pag.35 Pag.36 Pag.37 Pag.38 Pag.39
Pag.40 Pag.41 Pag.42 Pag.43 Pag.44 Pag.45 Pag.46 Pag.47
Pag.48 Pag.49 Pag.50 Pag.51 Pag.52 Pag.53 Pag.54 Pag.55
Pag.56 Pag.57 Pag.58 Pag.59 Pag.60 Pag.61 Pag.62 Pag.63
Pag.64 Pag.65 Pag.66 Pag.67 Pag.68 Pag.69 Pag.70 Pag.71
Pag.72 Pag.73 Pag.74 Pag.75 Pag.76 Pag.77 Pag.78 Pag.79
Pag.80 Pag.81 Pag.82 Pag.83 Pag.84 Pag.85 Pag.86 Pag.87
Pag.88 Pag.89 Pag.90 Pag.91 Pag.92 Pag.93 Pag.94

Nr. de articole la aceasta sectiune: 5637, afisate in 94 pagini.



ieri 05:17 CITATUL ZILEI