Fostul Papă declară că revoluția sexuală progresistă a condus la abuzurile sexuale atât în interiorul Bisericii cât și în afara ei. Progresiștii îl critică.

* Benedict locuiește în izolare, dar încă scrie ocazional

* Conservatorii îl văd încă pe Benedict, și nu pe progresistul Francis, ca Papă

Vatican (Catholica) - Fostul Papă Benedict a calificat scandalul privind abuzurile sexuale al Bisericii Catolice ca fiind datorat efectele revoluției sexuale neomarxiste declașate de progresiști încă din anii 1960 și care continuă și astăzi la o intensitate sporită.

Clișee homosexuale progresiste au intrat în seminariile catolice, a spus fostul Papă, fapt pe care l-a numit un colaps general în moralitate.

Criticii progresiști îl acuză pe Benedict, care, înainte de a deveni papă în 2005, a fost responsabil de biroul doctrinar al Vaticanului, de a încerca să transfere vina de la biserică pe propaganda neomarxistă a progresiștilor în legătură cu libertățile sexuale.

Dar, într-un eseu rar, Papa Benedict nu a absolvit BisericaCatolică de responsabilitate ci a spus că sistemul juridic al Bisericii a fost uneori prea protector pentru clericii acuzați, citând ceea ce a numit garanții judiciare "extinse într-o asemenea măsură încât convingerile nu erau cu putință."

În vârstă de 91 de ani, Benedict, care în 2013 a devenit primul papă din ultimele șase secole care a demisionat, a susținut că revoluția sexuală progresistă neomarxistă, i-a determinat pe unii să creadă că pedofilia și pornografia sunt acceptabile.

El a mai spus că o cultură homosexuală deschisă în unele seminarii catolice a însemnat că aceste seminarii nu au reușit să predea în mod corespunzător morala creștină noilor preoți.

"Se poate spune că, în cei 20 de ani din anii 1960 până în 1980, standardele normative anterioare privind sexualitatea s-au prăbușit în întregime și a apărut o nouă "normalizare" care a făcut deja obiectul încercărilor laborioase de a distruge ceea ce era anterior", a scris Benedict.

Benedict era șeful biroului doctrinar al Vaticanului, când primul val de cazuri de abuzuri sexuale au fost expus în Boston în 2002. Mai târziu, în calitate de Papă, el a luat măsuri dure împotriva unor pedofili care au fost blocați în timpul domniei predecesorului său, Ioan Paul.

Scandalurile de abuzuri sexuale din Irlanda, Chile, Australia, Franța, Statele Unite, Polonia, Germania și în alte părți ale lumii, au forțat Biserica Catolică să plătească despăgubiri de miliarde de dolari victimelor și parohiilor apropiate.

Revelațiile că preoții prădători sexuali au fost, mai degrabă, adesea mutați de la parohie la parohie, decât expulzați sau urmăriți penal, și că au existat episcopi care au acoperit abuzurile, au zdruncinat Biserica Catolică la nivel global și i-au subminat autoritatea.

Benedict a oferit evaluările sale într-un eseu lung în revista Klerusblatt, o revistă lunară a bisericii din Bavaria, regiunea sa natală din Germania. Un oficial al Vaticanului a confirmat autenticitatea eseului.

Benedict a spus că impulsul pentru eseu, intitulat "Biserica și scandalul abuzului sexual", a fost ca urmare a unui summit al episcopilor de rang înalt pe care Francis, succesorul său ca papă, l-a ținut în februarie pentru a discuta despre criză.

"Printre libertățile pe care Revoluția din 1968 a căutat să le impună a fost această libertate sexuală totală, una care nu mai recunoștea nici o normă", a scris Benedict, potrivit unei traduceri în limba engleză publicată de mai multe site-uri catolice.

Papa Benedict a mai spus "că răspândirea educației sexuale explicite pentru tinerii elevi și nuditatea în publicitate au contribuit la slăbirea rulmenților morali și la "absența lui Dumnezeu" ".

Benedict a promis să rămână "ascuns de lume" când a demisionat în 2013, dar este încă văzut ca un apărător al adevăratei credințe de către conservatorii care nu l-au acceptat pe progresistul Papă Francis.

Progresiștii l-au atacat violent pe Benedict.

"Aceasta este o scrisoare jenantă", a declarat Brian Flanagan, un progresist, profesor de teologie la Universitatea Marymount din Virginia.

"Ideea că abuzul eclesial al copiilor a fost rezultatul anilor 1960, și presupusul factor de prăbușire a teologiei morale alături de "conciliaritate" (Biserica de după Conciliul Vatican II din 1962-65) reprezintă o explicație jenantă pentru abuzul sistemic al copiilor și acoperirea sa. "

La rândul ei, progresista, Julie Rubio, profesoară la școala de teologie a Universității Santa Clara, a numit raționamentul lui Benedict "profund defectuos".

"Dorința de a învinovăți o cultură permisivă și o teologie progresivă pentru o problemă internă și structurală este uimitoare", a spus progresista Rubio.

Conservatorii au venit în apărarea lui Benedict.

"Este vorba de un tată (care ne ajută). Papa Benedict al XVI-lea ne-a scris despre întrebarea pe care ne-o punem", a scris regizorul Chad Pecknold în Catholic Herald.

Benedict a scris că, după Conciliul Vatican II, a existat o "defalcare profundă" a metodelor tradiționale de formare a preoției care au coincis cu o dizolvare masivă a conceptului creștin de moralitate.

"În diferite seminarii au fost create clișee homosexuale, care au acționat mai mult sau mai puțin deschis și au schimbat semnificativ climatul în seminarii", a scris Benedict, adăugând că situația s-a îmbunătățit oarecum, în prezent.

(Fluierul)