Impresionanta bibliotecă a lui Charles Darwin a fost reasamblată pentru prima dată de la moartea sa

Pentru prima dată de la moartea sa, în 1882, impresionanta bibliotecă a lui Charles Darwin a fost reasamblată pentru a dezvălui multitudinea de cărţi, broşuri şi jurnale citate şi citite de influentul naturalist, scrie CNN.

Autor a numeroase lucrări, Darwin este poate cel mai bine cunoscut pentru cartea sa din 1859, „Despre originea speciilor”, care a introdus în lume conceptul ştiinţific fundamental de evoluţie.

În onoarea celei de-a 215-a aniversări a zilei de naştere a lui Darwin, care are loc pe 12 februarie, echipa de cercetare din spatele proiectului Darwin Online a lansat un catalog de 300 de pagini, care compilează cele 7.400 de titluri şi 13.000 de volume originale deţinute iniţial de Darwin. Catalogul include 9.300 de linkuri către copii ale conţinutului bibliotecii care sunt disponibile gratuit online, invitând publicul să parcurgă ceea ce a citit Darwin.

„Această vedere detaliată fără precedent a bibliotecii complete a lui Darwin permite să apreciem mai mult ca oricând faptul că el nu a fost o figură izolată care a lucrat de unul singur, ci un expert al timpului său care s-a bazat pe ştiinţa sofisticată şi pe studiile şi alte cunoştinţe ale mii de oameni. Într-adevăr, mărimea şi gama de lucrări din bibliotecă face manifestă amploarea extraordinară a cercetărilor lui Darwin în lucrările altora”, a declarat conducătorul proiectului, dr. John van Wyhe, istoric al ştiinţei la Universitatea Naţională din Singapore.

Când Darwin era în viaţă, a ţinut o evidenţă meticuloasă a bibliotecii sale, inclusiv un „Catalog al bibliotecii lui Charles Darwin” de 426 de pagini, scris de mână şi întocmit în 1875. Iniţial, după moartea lui Darwin, biblioteca sa a fost păstrată şi înregistrată. Dar, cu timpul, o mare parte din conţinutul său s-a pierdut sau a ajuns în altă parte.

Cele două colecţii principale, cu 1480 de cărţi, au fost păstrate la Universitatea din Cambridge şi la Down House, casa familiei Darwin din Downe, Anglia, care rămâne deschisă publicului. Însă colecţiile au inclus doar aproximativ 15% din biblioteca originală.

După ce au primit scrisori de la cercetători şi de la public care întrebau despre anumite titluri din biblioteca lui Darwin, van Wyhe şi colegii săi au început proiectul de a o recrea virtual în 2007.

„Cercetătorii au cercetat viaţa şi lucrările lui Darwin timp de peste un secol”, a declarat van Wyhe. „Unul dintre cele mai importante elemente în înţelegerea teoriilor lui Darwin sunt sursele sale - publicaţiile altora pe care le-a folosit în cercetările sale”.

Instituţii precum muzeul Down House, Biblioteca Universităţii Cambridge şi Christ's College Cambridge, precum şi colecţii private, au fost folosite pentru a depista materialele în timpul procesului minuţios de 18 ani.

În ciuda disciplinei cu care ţinea evidenţa, Darwin folosea modalităţi abreviate sau vagi de a se referi la jurnalele şi broşurile din colecţia sa, în multe înregistrări lipsind autorii, datele sau sursele.

Echipa de proiect a analizat fiecare bucată de hârtie găsită în timpul căutării, trecând prin documente şi scrisori de familie scrise de mână, caiete de lectură ale lui Darwin, jurnalele soţiei sale şi liste de cercetători scrise cu un secol în urmă. Comparând toate documentele, cercetătorii au descoperit mii de titluri necunoscute până acum, inclusiv cărţi legate şi volume şi broşuri nelegate, şi au urmărit traseul titlurilor vândute la licitaţie în ultimii 100 de ani.

„A fost ca 5.000 de mici poveşti poliţiste - încercând să aflăm ce autor sau articol a notat Darwin - este o bucurie să dai lovitura şi să găseşti sursa exactă la care se referea”, a declarat van Wyhe. „Acum putem arăta că, iniţial, el avea mult mai multe în biblioteca sa impresionantă”.

Darwin avea, în mod natural, o mulţime de titluri referitoare la principalele sale interese ştiinţifice, cum ar fi biologia şi geologia. El a deţinut un exemplar al unui articol scris de ornitologul John James Audubon intitulat „Relatarea obiceiurilor uliului curcan (Vultura aura), în special în vederea demontării opiniei generale despre puterea sa extraordinară de a mirosi”.

Articolul, vândut la licitaţie în 1975, a servit drept sursă de inspiraţie pentru una dintre investigaţiile lui Darwin în timp ce naviga pe HMS Beagle. Acesta a fost angajat în 1831 ca naturalist la bordul navei şi a călătorit în America de Sud şi în insulele din jur, inclusiv în Galapagos, pentru a studia şi a colecta plante şi animale.

El deţinea un exemplar al cărţii „Explorări şi aventuri în Africa Ecuatorială”, scrisă de Paul Du Chaillu după ce zoologul a devenit primul european care a descris gorilele în sălbăticie în timpul expediţiilor din Africa din anii 1850. Colecţia lui Darwin a inclus, de asemenea, o revistă germană care a dezvăluit primele fotografii publicate ale bacteriilor în 1877.

Dar biblioteca naturalistului conţinea multitudinea de cărţi, demonstrând setea sa de cunoaştere, a declarat van Wyhe. Darwin a citit, de asemenea, filozofi, precum John Stuart Mill şi Auguste Comte, şi avea o serie de lucrări despre psihologie, religie, artă, istorie, călătorii, agricultură, precum şi despre creşterea şi comportamentul animalelor.

Aproape jumătate din cărţi au fost scrise în franceză, germană, italiană, olandeză, daneză, latină, spaniolă şi suedeză - o revelaţie surprinzătoare, având în vedere că Darwin era cunoscut ca un lingvist slab şi cu o ureche proastă pentru limbi străine, a spus van Wyhe.

„A fost o persoană foarte educată, care a învăţat greaca veche şi latina la şcoală, precum şi franceza”, a spus van Wyhe. „Mai târziu a învăţat spaniola şi ceva portugheză pentru călătoria cu Beagle şi a învăţat singur (cu ajutorul dicţionarelor) să citească germana şi italiana şi a trecut cumva prin alte limbi în acelaşi mod. Acest lucru arată cât de hotărât era să afle ce publicaseră alţi oameni de ştiinţă şi să extragă informaţii relevante pentru teoriile sale”.

Există, de asemenea, dovezi că Darwin a citit jurnale de călătorie ale exploratorilor şi misionarilor pentru a înţelege gesturile folosite de diferite grupuri etnice.

Iar lui Darwin îi plăcea să citească şi romane. În 2019, un exemplar din „Soţii şi fiice”, de Elizabeth Gaskell, un serial publicat sub formă de carte în 1866, a apărut la licitaţie, cu o notă care spunea: „Această carte a fost una dintre marile favorite ale lui Charles Darwin şi ultima carte care i-a fost citită cu voce tare”.

Explorarea bibliotecii eclectice a lui Darwin prezintă diferite laturi ale omului de ştiinţă şi va permite oamenilor să înţeleagă cine a fost acesta ca persoană, a declarat van Wyhe.

„Este exact ceea ce poate arăta biblioteca”, a spus el. „În loc să se bazeze pe autorii pe care Darwin i-a citit şi care sunt menţionaţi în biografii etc., oricine poate acum să parcurgă întreaga sa bibliotecă. Impresia pe care o dă acest lucru este că era un cititor vorace şi că a parcurs un număr uimitor de lucrări”.

(Fluierul)