Care este propunerea de reformă pentru relocările forțate?

Există trei etape în reforma Dublinului: circumstanțe normale, circumstanțe "provocatoare" și o criză gravă.

Circumstanțe Normale

În condiții normale nu se întâmplă nimic.

Circumstanțe Provocatoare

În schimb, prima etapă a celei de-a doua faze (circumstanțe provocatoare) ar trebui să înceapă automat atunci când un stat atinge un anumit prag al "cotei echitabile" a imigranților, calculată pe baza locuitorilor din țară și a PIB-ului produs.

Atunci când ajungem la faza de "criză gravă", atunci când un stat atinge 120% din partea sa "echitabilă", alocarea voluntară (voluntară, nu obligatorie, ed.) a solicitanților de azil poate fi una dintre măsurile de sprijin alte state membre pot decide să furnizeze.

O Criză Gravă - Cum sunt de exemplu cele din Italia şi din Grecia de acum.

"Cu toate acestea, în cazul în care problema relocării voluntare a țării nu poate fi rezolvată, Comisia poate prezenta o propunere de alocare suplimentară. Clauza este declanșată atunci când un stat ajunge la o cotă de solicitanți de azil de 140% "propunere echitabilă".

Propunerea Comisiei devine apoi operativă dacă, când în procedura în discuție, același stat va ajunge la 160% din "cota echitabilă", relocările vor continua obligatoriu către celelalte state până când statul gazdă va ajunge la 100% cotă de refugiați, propunere care încalcă Art 3 (4) din Constituția României.

O astfel de moțiune va fi votată în consiliu UE doar cu majoritate calificată.

Dar există și alte condiții care încalcă şi mai grav articolul 3 (4) din Constituția României.

De fapt, fiecare stat poate fi obligat să preia nu mai mult de 0,05% din populația UE pentru o perioadă de doi ani la momentul deciziei Consiliului, adică fiecare stat poate fi obligat să preia în jur de 223.000 (223 mii de persoane).

În cele din urmă, deși este obligat să intre în cel puțin 50% din realocările care vor fi alocate, statul respectiv poate alege să-i înlocuiască pe refugiații alocați cu alți refugiați sau să plătească între 25 și 35 de mii de euro pe refugiat.

Cine se opune ?

Țările de la Vişegrad se opun pentru că nu vor să li se trimită refugiați cu forța

Italia se opune pentru că crede că relocările forțate spre celelalte state sunt prea puține şi se fac prea târziu

Cine e de acord?

N.Red. L-ați auzit pe Iohannis să spună ceva? Dar pe Dragnea şi Tăriceanu? Nimic. Ca şi cum lucrurile astea nu s-ar discuta chiar în aceste zile la summitul UE.

Asta în timp ce numărul de migranți ajunşi în România prin relocări forțate, creşte şi tot creşte

(Fluierul)