23:59
Comentarii Adauga Comentariu

Vă dați seama în ce hal a ajuns SRI şi conducerea comunității de informații dacă, Sergiu Medar, un fost şef al comunității de informații, scrie "articole" în care recită pe de rost toată Ideologia Progresist-Internaționalistă a lui Soros ?

Sergiu Tudor Medar (n. 1 ianuarie 1948, Târgu Jiu) este un general de armată român, care a îndeplinit funcția de consilier prezidențial pentru apărare și securitate națională, coordonând în această calitate Comunitatea Națională de Informații (CNI) în perioada 2005-2007. În perioada în care a fost consilier prezidențial a îndeplinit și funcția de membru în CSAT.

El a fost numit la 3 octombrie 2005 în funcția de Director general la Direcția Generală de Informații a Apărării, după trecerea în rezervă a generalului Gheorghe Rotaru. Deși anunțase că funcția va fi ocupată de un om politic, președintele României, Traian Băsescu, l-a numit la 25 noiembrie 2005 pe generalul-locotenent cu 3 stele Sergiu Medar în funcția de consilier prezidențial pentru apărare și securitate națională [9]. În această calitate, gen. Sergiu Medar a fost numit în funcția de șef al nou-înființatei Comunități Naționale de Informații (CNI) și de membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

Nota Redacției=Opinia Fluierul.ro

Limbajul de lemn şi lozincăria soroşist-progresistă de mai jos, toatea astea te fac să rămâi perplex, când realizezi în ce hal ideologia lui Soros şi a progresismului internaționalist neomarxist a invadat şi a acaparat, până la vârf, Serviciile Noastre de Informații. Textul de mai jos, dacă n-ai fi ştiut cine l-a scris, a-i fi putut jura că-i o fițuică scrisă de un ONG-ist de-al lui Soros de tip Cristian Pîrvulescu, Pippidi sau Calistru de la Funky Citizens. Dar nu textul nu e scris de un Soroşist burdușit de-o viață cu banii lui Soros, nu e scris de un Funky Citizens trist de la #rezist, ci culmea culmilor e scris de un Funky SRI. E scris de un Generalul (r), ci nu de oricarw ci chiar de fostul şef al Comunităţii Naţionale de Informaţii. Să-ți faci cruce nu altceva, când realizezi în ce hal ideologic şi în ce hal de toate felurile au ajuns Serviciile noastre de Informații, puse acolo să apere Statul Național Român Unitar Suveran şi Indivizibil şi nicidecum ideologia progresismuui internaționalist neobolşevic care se ocupă tocmai cu dezmembrarea statelor naționale.

Dacă observați, mai nou, tot felul de SRI-işti şi foşti SRI-işti o dau pe politică, pe "geo-strategică", pe "ce e aia "iliberalism" (o putoare de termen soroşist inventat de progresiştii-soroşişti ca şi FakeNews, #resist, #metoo şi ale putori şi manipulări soriște de aceeași teapă).

Deşi Legea de Funcționare a SRI şi Statutul de Ofițer SRI le interzice în mod expres să facă politică şi să se implice în politică, într-un cuvânt le cere să stea deoparte de politică, toți actualii şi foștii ofițeri SRI de la vârf au făcut şi fac politică, mai pe față, mai pe dos. Veți spune că "foștii" pot face politică. Dar se pare că "ideile ferme" le aveau cu mult înainte să fie "foşti", într-atât de "ferme şi de milităreşti" sunt.

Indivizii n-au stare până când nu-şi dau ei cu părerea despre cum stă treaba "cu politica". Dar nu cu orice fel de politică. Ci cu politica "planetară", "geostrategică"

Ce fac ei, e acelaşi învățământ politico- ideologic de pe vremea Anei Pauker. Atunci trebuia înjurat Tito că era certat cu Stalin şi politrucii îl înjurau la greu prin ziare, pe tovarășul Tito. Azi, politrucii înjură Polonia că "de ce e conservatoare" şi nu progresistă cum o vrea Rețeaua Progresistă Mondială.

Atunci trebuia înjurată Revoluția Maghiară ca deviaționistă. Pe tema asta îi înjurau pe unguri la greu. Azi îi înjură din nou la greu pentru că nu implementează soroşismul-progresist la orașe şi sate.

Că am fi auzit troglodelile astea soroşiste de la oameni ce au mâncat o viață banii lui Soros cum e Cristian Pîrvulescu sau Alina Mungiu Pippidi, treacă-meargă. Ei fiind stipendiați de Soros cântă pe muzica internaționalismului progresist care li se pune

Dar să ne cânte aria progresismului internaționalist al lui Soros (cu manipulări de 2 bani ca "iliberal", "Freedom Watch", "Victor Orban toxic", Polonia toxică" etc.), să ne cânte aria progresismului internaționalist al lui Soros chiar un general în rezervă al Serviciilor de Informații Românești care culmea e chiar un fost şef al Comunității de Informații, așa ceva e de neimaginat

Unde e Doctrina Națională care a condus de veacuri Armata şi Serviciile de Informații? Ați îngropat-o la primul colț de stradă în fața primului butic pe care scrie "ONG finanțat de Soros"?

Ca să nu mai vorbim de lozincăria şi lipsa de profunzime a textului în sine, care din păcate, denotă lipsa altor profunzimi mult mai grave ... Din păcate, astea sunt persoanele care au populat în ultimii 10-15 ani conducerile Serviciilor Noastre de Informații.

Uitați o mostră cu niște definiții de tip Caragiale din "ori sa se revizuiască primesc...". Textul e de tipul "Va să zică democrația" "iliberală", "e cu drepturi pe care nu le are". Cine ştie "ce anume exact nu are"? Știe "dumnealui", dar nu spune la nimeni, că e Secret Mare.". Dar guvernul? Guvernul e liber ales? "mai mult sau mai puţin liber ales", spune dumnealui. Mai mult? Sau mai puțin? Mai mult. Ştie şi dumnealui. Dar nu vrea să spună ca să pară "că-i mai puțin". Dar ca să nu fie acuzat de minciunele spune "şi că e mai mult" ca să iasă "mai mult sau mai puțin"...Caragiale e puțin spus...căci "acest gen de democraţie nu este nici democraţie şi nici non-democraţie" mai continuă dumnealui. Din dilema asta nu putem ieși. A SPUS. "Statele nu sunt nici libere şi nici lipsite de libertate" continuă în acelaşi "ritm caragialesc" tot dumnealui. Nu ne rămânem decât să zicem: "O țară tristă, plină de umor".Asta-i nu-i din Caragiale, dar se potriveşte.

Se pare că Bancul ăla că "în Servicii cu cât te-apropii de bază gradul de inteligență creşte"....Nu e deloc banc.

Iată bucata din textul respectiv dacă credeți că exagerăm:

Democraţia iliberală presupune restrângerea unor libertăţi democratice. Guvernul, mai mult sau mai puţin liber ales, ia o serie de măsuri netransparente care de cele mai multe ori nu sunt nici măcar asumate de parlament. Acest gen de democraţie nu este nici democraţie şi nici non-democraţie. Statele nu sunt nici libere şi nici lipsite de libertate. Aceste state se numesc state semidemocratice sau state parţial democratice. Există state care îşi asumă acest regim iliberal. Constituţiile acestora de cele mai multe ori prevăd libertăţile democratice însă dă partidelor aflate la guvernare posibilitatea de a le ignora.

Şi-atunci,nu-în deloc de mirare că Țara Noastră a ajuns, unde a ajuns, cu asemenea bravi slugoi ai progresismului internaționalist, ale cărui lozinci le-au învățat "mai mult sau mai puțin" pe de rost ca să le poată recita fără greaşeală



Autoritarism şi democratie iliberală de Generalul (r) Sergiu Medar a fost şeful Comunităţii Naţionale de Informaţii

Evoluţiile politice ale Europei din ultimul an pun în discuţie un fenomen politic periculos şi anume cel al democraţiei iliberale asociată cu autoritarismul excesiv.

Acest tip de democraţie, care nu este nou, a pătruns în Europa mai ales prin guvernările Ungariei şi Poloniei. Democraţiile iliberale duc societatea către populism şi extremism.

Democraţia „este un regim politic care se bazează pe voinţa poporului. Principiile de bază ale democraţiei sunt votul universal şi suveranitatea naţiunii.”(Wikipedia)

Pe baza acestora se dezvoltă celelalte principii: autoritatea, libertatea, responsabilitatea, dreptatea, proprietatea, pluralismul politic, separarea puterilor in stat. Acestea sunt principalele caracteristici ale democraţiei liberale. Ea este cea care a reprezentat idealul multor popoare de-a lungul istoriei. S-a ajuns până nu demult să fie cea care a caracterizat regimurile statelor care au respectat dorinţa popoarelor libere.

Mult timp s-a considerat că democraţia este una şi aceeaşi în toate ţările lumii. Practica a dovedit însă că aceasta diferă în funcţie de cultură, zonă geografică sau atitudinea faţă de securitatea internă şi externă. Modul în care sunt interpretate principiile de mai sus face ca democraţia să fie aplicată diferit în SUA, Franţa, Ungaria, Iordania, Turcia, Rusia sau in alte ţari.

Democraţia liberală presupune echilibrul constituţional dintre valoarea fundamentală a democraţiei – egalitatea, ca valoare colectivă şi cea a liberalismului – libertatea, ca valoare individuală. Această abordare transcende ideii de partid politic liberal. Cea mai bună dovadă în acest sens este faptul că democraţie liberală există şi în ţări în care nu sunt partide liberale (SUA) ca şi în ţări în care acestea nu au o poziţie semnificativă în spectrul politic (Marea Britanie, Germania).

Democraţia iliberală presupune restrângerea unor libertăţi democratice. Guvernul, mai mult sau mai puţin liber ales, ia o serie de măsuri netransparente care de cele mai multe ori nu sunt nici măcar asumate de parlament. Acest gen de democraţie nu este nici democraţie şi nici non-democraţie. Statele nu sunt nici libere şi nici lipsite de libertate. Aceste state se numesc state semidemocratice sau state parţial democratice. Există state care îşi asumă acest regim iliberal. Constituţiile acestora de cele mai multe ori prevăd libertăţile democratice însă dă partidelor aflate la guvernare posibilitatea de a le ignora.

În articolul său din anul 1997 ”The rise of illiberal democracy” (Foreign Affairs, nov/dec 1997, pg.22) Fareed Zakaria atrage atenţia asupra faptului că sunt deosebit de importante alegerile libere, dar şi mai important este ceea ce se întâmplă după alegeri. Regimurile numite în urma unui proces electoral ar trebui să asigure libertăţile civile ale celor care i-au ales că şi ale celor care nu i-au ales. În democraţia iliberală regimurile devin tot mai centralizate, are loc o eroziune a libertăţilor, competiţiile şi confruntările etnice devin tot mai frecvente, hotărârile parlamentelor sunt tot mai des ignorate ca şi cele ale instanţelor de judecată sau cele ale Curţilor Constituţionale.

Jennifer Ghandi menţionează faptul că mulţi autocraţi mimează alegerile libere pentru a pune mâna pe putere şi justifică acţiunile iliberale pe care le întreprind ca fiind luate în numele poporului pe care-l reprezintă.

Aplicarea principiului democratic al autorităţii a dus la poziţionări diferite ale statelor democratice în cadrul fenomenului de globalizare în alianţe, coaliţii, uniuni şi orice altă formă de asociere. Inclusiv relaţiile bilaterale sunt influenţate de atitudinea statelor iliberale faţă de principiul autorităţii. Adus la interpretarea sa extremă, principiul autorităţii în slujba poporului a fost deturnat către autoritarism, el fiind nu pentru popor, ci pentru partidele politice aflate la putere. Iliberalismul este astfel asociat cu autoritarismul, o altă caracteristică inexistentă în democraţiile liberale.

De multe ori regimurile iliberale sunt regimuri de succes pentru o perioadă destul de lungă de timp. De exemplu, regimul Mubarak din Egipt, considerat ca fiind regim iliberal s-a bazat pe o lungă perioadă de timp pe alegeri libere. De altfel, mimarea democraţiei pe timpul alegerilor a fost prezentă şi în perioada regimurilor comuniste.

Se poate constata o evoluţie toxică a unor state către democraţia iliberală. Principiile iliberalismului au constituit conceptul ideologic introdus în anul 2014 de către liderul ungar Viktor Orban ca fundament al partidului său, Fidesz. Încurajat de câştigarea detaşată a alegerilor mai mulţi ani la rând, Viktor Orban a declarat că doreşte crearea unui stat iliberal ce păstrează unele fundamente ale democraţiei liberale, cum ar fi libertatea, dar exclude toleranţa faţă de minorităţi, consolidează şi dă prioritate majorităţilor, crede în naţionalism şi separatism. Viktor Orban a introdus aceste principii iliberale în noua constituţie a Ungariei.

Tendinţa unor state din estul Europei de a aluneca către democraţia iliberală l-a făcut pe Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, să declare că trecerea statelor est-europene către capitalism a fost un eşec. Baza unei asemenea declaraţii a constituit-o chiar translarea unor state est-europene de la democraţia liberală către democraţia iliberală.

Aşa cum s-a văzut şi în cazul lui Viktor Orban evoluţia către iliberalism duce în mod direct către populism şi către naţionalism. Manifestările populiste şi naţionaliste reprezintă faza incipientă a cancerului Europei. Aceasta l-a făcut pe Emmanuel Macron să declare, cu ocazia discursului din Parlamentul European în 17 aprilie, tendinţele populiste şi naţionaliste creează riscul unui război civil în Europa. Sesizând pericolul autoritarismului democraţiei iliberale Macron declara că „soluţia nu este democraţia autoritară, ci autoritatea democraţiei”.

În discursul său, Preşedintele Franţei a pledat pentru „apărarea suveranităţii europene de impulsurile autoritariste ale celor care au uitat trecutul”.

Emmanuel Macron

Privind în istorie, vom constata că de puţine ori statele democratice şi libere au luptat unul împotriva celuilalt. Statele autocratice ajung, mai devreme sau mai târziu să intre în relaţii conflictuale cu democraţiile liberale, cu alte state autoritare şi în mod sigur cu propriul popor.

Din păcate, de multe ori, statele occidentale cu democraţii liberale pun interesul naţional sau de grup înaintea principiilor. Aceste state nu se sfiesc să critice regimurile autoritare iliberale din Rusia, Iran sau Siria, dar o fac foarte blând atunci când este vorba de China, Turcia, Arabia Saudita sau Egipt. Motivele sunt, evident, legate de schimburile şi avantajele economice.

ONG-ul American Freedom House, în raportul său anual, a atras atenţia asupra faptului că în cele 29 de state monitorizate în Europa Centrală şi de Est s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al democraţiei începând cu anul 1995. Nate Schenken, directorul de proiect al „Naţiuni în tranziţie” pune extinderea mişcărilor populiste nedemocratice din Europa pe seama Brexit-ului şi a imprevizibilităţii noii administraţii a SUA. Autoritarismul şi populismul potenţează resurgenţa naţionalismului european. State care erau considerate ca având o democraţie liberală consolidată trebuie acum să facă faţă acestor curente naţionaliste. Trebuie să ne gândim aici la faptul că Macron a trebuit să învingă în Franţa pe Marine le Pen, naţionaliştii germani au o prezenţa toxică în Bundestag, în Italia alegerile au fost câştigate de gruparea naţionalistă, „Mişcarea Cinque Stelle”, în Austria naţionaliştii fac parte din guvernare. Opţiunile iliberale ale lui Viktor Orban în Ungaria sau ale lui Jarosław Kaczyński în Polonia sunt deja tot mai puternic făcute publice.

În mod deosebit trebuie analizate cazurile Poloniei şi Ungariei. În ambele state au avut loc alegeri libere, dar de o corectitudine discutabilă. Clasa politică aleasă a întrunit majoritatea şi a format noile guverne. Bazându-se în mod exclusiv pe autoritatea dată de obţinerea acestei majorităţi, guvernele celor două ţări, în numele democraţiei, au trecut la reforme care, în fapt, se depărtează de principiile elementare ale democraţiei liberale.

În Polonia, partidul „Lege şi Justiţie” imediat după ce venit la putere a început să facă modificări în sistemul judiciar, în numele depolitizării actului de justitie. Europa occidentală consideră că acest proces s-a înscris in parametrii iliberalismului.

Ungaria a introdus o lege care restrânge activitatea NGO-urilor semănând mult cu legislaţia lui Putin din 2015. Referitor la NGO-urile finanţate de miliardarul american George Soros în numele democraţiei, reprezentantul partidului Fidesz a declarat că acestea ar trebui “măturate” din ţară. Propaganda guvernamentală deosebit de penetrantă, scoate în evidenţă principiile iliberale legate de libertatea de opinie, respingerea totală a imigranţilor, restricţii în ceea ce priveşte mass media şi multe altele.

Când Emmanuel Macron a declarat că Europa se află în pragul unui război civil, mulţi au considerat aceasta ca o exagerare. Dezvoltarea tendinţelor autoritariste, populiste, naţionaliste, separatiste care nu au nici o legătură cu democraţia liberală ce a stat la baza dezvoltării Europei şi care acum sunt evidente în Europa Centrala şi de Est ne fac să începem să căutăm şi să găsim soluţii pentru a preîntâmpina acest război.

(Generalul (r) Sergiu Medar a fost şeful Comunităţii Naţionale de Informaţii)


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Poziţii sexuale în funcţie de înălţime


Pag.1
Nr. de articole la aceasta sectiune: 1, afisate in 1 pagina.

ieri 05:02 CITATUL ZILEI